joi, 23 octombrie 2014

Bogatiile pe care le adun an de an cu mare drag......

Iar vine vacanta. De maine incepe. Abia asteptam, ne bucuram, ne pregatim, facem planuri si visam. Va doresc tuturor o toamna binecuvantata, tihnita si bogata pe toate planurile:
Ultimele rosii in ghiveci si al doilea rand de in......
Ultimii cartofi, pusi in fan, asa cum invatat de la Anastasia si comunitatea "Leaganul"(un film fain AICI siAICI)

Cartofii pusi in fan la poalele tufelor de zmeura
Nucile adunate in vecini

Merele cazute intr-o singura zi.....

Coacazele negre asta-vara
 Si cateva fotografii din alte vacante, in difereite colturi ale acestui Rai, in care traim cu totii:



Mi-as dori sa mai avem o astfel de intalnire, la cu totul alt nivel.......
 Si inca cateva ganduri adunate din postari mai vechi, din care as schimba insa cel mult cateva virgule si greseli de ortografie - sunt la fel de actuale ca si atunci cand le-am publicat...... Si iar ma intreb si iar nu stiu raspunsul: cum as putea eu oare sa-mi arat recunostinta fata de Dumnezeu pentru viata atat de binecuvantata pe care mi-o daruieste???

Bogatiile toamnei - in octombrie 2011

Postarea aceasta o incepusem cu cateva saptamani inainte, pentru ca mi-a placut tare mult, cum ne-au lasat Angy, Laura si Angi sa patrundem in gradinile lor de vis (chiar daca Angi are numai un balcon de bloc la dispozitie!). Intre timp insa, viata mea a devenit - foarte abrupt si aproape dintr-o data - mai incurcata si mai incarcata ca niciodata, sunt in mijlocul unor schimbari foarte mari (se pare ca voi fi nevoita sa incep o noua viata, intr-o alta tara straina....), de aceea, va rog sa ma scuzati, ca nu mai reusesc sa va raspund cum trebuie, nici pe mail si nici la comentarii, candva se va termina si nebunia aceasta si voi incerca sa recuperez. In concluzie, haideti repede la mine acasa, cat mai sunt inca pe aici.... Si asa suna postarea mea din 4 octombrie 2011 (am mai adugat numai cateva notite actuale):
Astazi, doresc sa va invit la mine acasa in Germania. Eu sunt - cum ar fi putut fi altfel??? - un gradinar autodidact, am citit, am cascat bine ochii pe la unul, pe la altul, am intrebat in stanga si-n dreapta, am vizitat zeci de gradini  si m-am pus, fara prea multe ezitari, pe treaba. Unele lucruri mi-au iesit, altele nu, am invatat enorm din propria experienta si mai ales din propriile greseli, completand asa multe dintre lacunele cartilor de gradinarit, de aceea, rezultatul este pentru mine o adevarata minune.
Deci, poftiti va rog mai intai in pridvorul casei mele (facuta in mare parte numai din materiale naturale - aici in Germania, cele mai scumpe case, sunt cele ecologice, construite numai din lemn, paie si lut - in Romania, lumea nu stie cum sa demoleze mai repede casele batranesti si cum sa-si tranteasca in loc monstri de beton), pridvor adaugat casei anul acesta, dupa un proiect realizat de mine:
Baiatul meu a facut un tort de fructe, sper ca o sa va placa aspectul, din pacate, nu am gasit inca metoda, de va oferi sa si gustati:
Dupa care va invit cu mare drag, sa-mi admirati minunatii mei "copii verzi":

Catinele mele cele frumoase si dragi, care ma hranesc in fiecare dimineata (sper sa le aprecieze si urmatorul proprietar)
Marul (am trei, dar unul e plantat pe un loc prost si s-a stricat) era atat de frumos inflorit in primavara si mirosea atat de imbatator, incat nu am rezistat sa nu ma bag si eu in el (copiii s-au catarat in el, mie mi-a fost frica sa nu-l rup, caci este tare mic si pricajit)
Fructele erau aici inca mici, in toamna crengile se sprijineau din cauza greutatii direct pe pamant, dar nu s-a rupt nicio creanga (eu nu tai pomii, ii las sa creasca asa cum considera ei ca este bine, sunt sigura ca ei stiu mult mai bine ca mine, cum trebuie sa creasca!!)
Nu am cantarit, dar apreciez ca cei doi pomi care rodesc au avut peste 30kg de mere - am baut suc, am facut prajituri, am hranit animalele cu ele, am daruit o gramada, etc.
Al doilea rand de zmeura in septembrie
Superbii napi (topinambur) - nu uitati sa memorati acum locurile in care creste, ca sa stiti la iarna de unde puteti sa-l recoltati
Afinele de cultura, cele de padure n-au vrut sa se prinda....

Nucul este inca mic, dar este plantat de copiii mei, care abia asteaptau sa faca si nuci (copiii sunt acum foarte tristi ca va trebui sa parasim tot ce am facut noi cu atat dragoste, dar... asa e viata).
Unde au fost niste rosii care s-au stricat (vremea nemteasca nu este tocmai favorabila rosiilor), am mai pus repede rucola si varza verde (kale)
Via
Dintr-un singur butuc, am adunat anul acesta peste 15kg de struguri, dar am lasat si foarte multi neculesi, pentru pasari
Si gradina de pe balcon, din pacate, cat am fost noi trei saptamani si jumatate in Romania, nu le-a udat nimeni, de aceea multe plante nu au rezistat......
Salata, cimbrul, busuiocul si multe altele, nu au aici nicio sansa in gradina din cauza melcilor Limax, nu se pot cultiva decat pe balcon
Busuioc si racovina
In spate, leusteanul care depaseste in fiecare ani 2 metri inaltime. In fata, timianul care ramane verde toata iarna.
Si plantele otravitoare (Degetel- Digitalis) au in gradina mea un loc de cinste, exact ca si plantele comestibile. Copiii le cunosc si le iubesc si pe ele la fel de mult, sunt foarte importante pentru echilibrul ecologic.
Sunt sigura ca multi sunt de parere ca am o gradina oribila, plina de "buruieni" si de tot felul de "jivine" (de la urechelnite, omizi, fluturi, paianjeni, gandaci de tot felul, melci, lacuste, soareci, soparle, pasari, cartita, etc. - toate fiintele sunt la noi bine venite), dar pentru mine, gradina mea este un colt de Rai, pentru care ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu!
O floare intre flori....
Am uitat sa va spun, ca avem aici numai 750 m², pe care mai sunt trantite si casa, intrarea enorma in garaj, drumul pana la casa, o alee care inconjoara casa (totul e pavat cu pietre), casuta de lemn din gradina, leganul copiilor, cotetele animalelor, cisterna de apa de ploaie, garduri, etc. Deci spatiul nu este mare, si totusi cate se pot face.....
Va doresc o toamna minunata!

Pledoarie pentru o gradina naturala- in iunie 2012

Am fost adesea intrebata ce-mi plantez eu in gradina, asa ca voi incerca astazi sa raspund cat mai explicit.
Ani de zile am incercat sa-mi adaptez gradina la nevoile mele, m-am luptat cu incrancenare cu melci, insecte, cartite si alte fiinte nevinovate, pe care pe atunci nu le puteam suferi si nu stiam ce sa mai fac ca sa scap de ele. Am ignorat consecvent si cu multa incapatanare conditiile de mediu specifice ale regiunii in care locuiam, incercand an de an sa cultiv plante, care de fapt din start nu aveau sanse prea mari de supravietuire.
Intre timp, am mai "crescut" si m-am mai desteptat putin (zic eu), am inteles in cele din urma, ca de fapt eu trebuie sa ma adaptez naturii si nu invers. Asa ca am invatat sa nu ma mai supar daca mai mananca si altii din plantele mele, imi vad intre timp gradina chiar ca un ultim refugiu (este ARCA mea) pentru o multime de animalute, care nu-si mai gasesc altfel locul nicaieri, fiind alungate de peste tot si combatute cu tot felul de metode, care mai de care mai ingrozitoare si mai brutale. De ceva timp, am ajuns la concluzia ca singurul ADEVARAT daunator existent in natura este OMUL, deci metodele de combatere ar trebui de fapt indreptate in cu totul alta directie.... Orice insecta, orice animal, orice planta are rolul ei foarte bine determinat pe care trebuie sa si-l indeplineasca, de ce suntem noi asa de infatuati si consideram ca stim mai bine ca ele? De ce ne imaginam ca noi suntem cei care trebuie sa decida ce plante trebuie sa creasca in gradina, unde anume trebuie sa se gaseasca ele, ce insecte, animale sunt tolerabile in gradina s.a.m.d.? Nu ne gandim deloc la nevoile naturii, ci numai la nevoile noastre....
De aceea, eu m-am reprofilat acum si cultiv si incurajez in  primul rand plantele salbatice: urzica, barba tapului, racovina, usturoita, leurda, grausorul, etc. Aceste plante nu au nevoie nici de ingrijiri atente, nici de protectie speciala, celelalte vietuitoare ale gradinii, la randul lor stapane pe gradina mea (pot avea eu cate acte de proprietate vreau, pamantul este numai si numai al lui Dumnezeu si trebuie impartit frateste cu celelalte fiinte ale Sale!), mananca cot la cot cu mine, dar in fiecare an, cresc suficiente plante pentru noi toti. Salata mai imi pun numai pe balcon in ghivece (am acum 10 salate, dar pe parcurs tot mai plantez ca sa am toata vara), pentru ca milioanele de melci din Europa de Vest abia asteapta asa o delicatesa, o singura noapte le este suficienta pentru a termina o multime de rasaduri (prima data, cu ani in urma, am avut un adevarat soc cand am vazut dimineata cum arata locul in care plantasem eu o gramada de rasaduri cu o zi inainte). La fel procedez si cu busuiocul si cu cimbrul. De asemenea, stevia, patrunjelul si loboda nu sunt pe lista mancarurilor favorite ale melcilor, se planteaza singure de la an la an si nu au nevoie nici macar sa fie udate sau ingrijite in mod special, deci le cultiv si pe ele in masa. 
Pentru ca eu iubesc rosiile, imi pun foarte multe plante, caci raportat la conditiile climaterice din Germania (si acum din Belgia), o planta nu reuseste sa produca cantitatea de fructe pe care ar produce-o aceeasi planta in Italia, Spania sau Romania. Si nu ma mai enervez pentru ca o rosie Coeur de boeuf face numai DOUA (2!!!) rosii intr-o vara, chiar ma impresioneaza performanta ei in astfel de conditii vitrege, iar cele doua rosii au un gust mai bun ca o mie de kilograme de rosii de la super-market sau de la cel mai bun Bio-Geschäft! De aceea, cele mai multe dintre plantele noastre sunt rosii mici, care reusesc sa se coaca chiar si in conditiile in  care nu au suficient de mult soare (situatie general valabila pentru Germania!). Acum de exemplu, am plantat cu copiii (si au iesit deja) peste 30 de plante de rosii, unele le vom pune in ghivece pe terasa, altele in gradina in diferite locuri (acum trebuie sa incerc locurile pe care rosiile le prefera in noua mea gradina), astfel incat voi avea cu siguranta in vara macar 5-7 plante care vor rodi bine. Ardei nu mai plantez in principiu, caci nu se fac deloc bine, doar asa 2-3 plante pe balcon pentru copii. Vinetele nu se fac aici decat in sera si oricum mie crude nu-mi plac,  sunt foarte greu digerabile si contin mult prea multa solanina in stare cruda, asa ca am mai rezolvat o problema. De asemenea, spanacul nu se gaseste pe lista mea din foarte multe motive: in primul rand pentru ca urzicile au gust de o mie de ori mai bun, dar si pentru ca urzicile cresc de la sine, spanacul insa trebuie ingrijit, iar timpul meu trebuie foarte bine dramuit, caci vreau doar sa fac atat de multe (chiar mama nu face si nu a facut niciodata spanac, ci numai mancare de urzici!!)....Varza este la fel de problematica, iar kale mie nu-mi place nici de frica. Morcovii raman foarte mici, dar pentru noi acest lucru conteaza mai putin, asa ca alaturi de morcovii salbatici, punem si morcovi "normali", dar nu am reusit sa obtinem suficient de multi pentru nevoile noastre, asa ca mai si cumparam, la urma urmei taranii trebuie sa traiasca si ei, nu credeti?
Mi-am plantat zeci de galbenele, floarea soarelui, coltunasi, topinambur, dovleci, nalbe, cepe si usturoi. Voi mai planta dovlecei, marar, cartofi si castraveti de muraturi (mici).
Nu ma mai procup prea mult de reguli, plantele cresc oricum cel mai bine daca sunt lasate sa o faca in legea lor, ele stiu cu siguranta mult mai bine ca noi cum trebuie sa o faca. Desigur ca o astfel de mentalitate nu permite obtinerea unor recolte impresionante cu care m-as putea lauda, dar pentru mine, alte lucruri au devenit in ultimii ani prioritati.....

Cimbrisorul (timian) din fata leusetanului a fost de ex. plantat de mine in cu totul alt loc, in care lui insa nu i-a placut. Planta a disparut din acel loc si cimbrisorul a aparut "de la sine" intr-o alta parte a gradinii, care i se potriveste lui mult mai bine, rasplatindu-ma tot timpul anului cu frunzulitele lui aromate (crengutele isi scot mereu varfurile chiar si din zapada).
Si cateva fotografii din noua gradina. Desi domnul proprietar este om care mananca normal, el cunoaste totusi inca diferenta de calitate dintre un produs cumparat si unul din propria gradina, asa ca a plantat o multime de bunatati in gradina sa:

Pe o lungime de cca. 15m zmeuri si muri
12 arbusti de coacaz  in toate culorile, de jur imprejurul gradinii de zarzavat.
Piersici (care din pacate au inceput sa infloreasca exact cand a venit un nou val de inghet, astfel incat nu vom avea nicio piersicuta anul acesta), meri, vita de vie, aluni si smochinul, care la randul sau a inghetat si nu ma va putea ferici cu fructe.
Si asa m-am plimbat eu toata primavara cu cartoanele si ghivecele cu rasaduri din casa afara si de-afara iar in casa...
Busuiocul din stanga a ajuns acum la aproape 1m inaltime (desi toate plantele au fost  din ACELEASI seminte, s-au dezvoltat f. diferit - asa se poate vedea cel mai bine ca sunt ffff. multi factori in joc!), dar tot in ghiveci il am, caci altfel il ataca melcii&Co - saptamana asta am fost nevoita sa-l bag iar in casa ca a fost din nou foarte frig si incepuse sa paleasca. Si ma joc de-a albinuta in fiecare zi si-i mangai florile, ca sa faca multe seminte sa am ce sa va trimit si voua. Caci aceste plante au fost din ultilmele seminte de busuioc adevarat din Romania pe care le-am mai avut, iar mie cel italienesc, care se gaseste altfel in aceasta parte a Europei, nu-mi place deloc.

Urzici, papadie si alte minunatii nu existau cand am venit aici aproape deloc, intre timp se gasesc din belsug, dar trebuie sa am acum mai mare grija, sa nu salbaticesc totusi prea tare gradina, asa cum mi-ar placea mie, va trebui pentru aceasta, sa mai astept ceva pana voi avea candva, din nou gradina mea proprie......
Natura este INTOTDEAUNA PERFECTA si ARE INTOTDEAUNA DREPTATE (asa cum bine stia si spunea domnul Goethe - si de atunci au trecut peste doua sute de ani!!), orice dereglare, orice invazie de daunatori, orice crestere unilaterala a unei anumite plante etc. nu indica decat o lipsa, o neregula, un dezechilibru pe care ea incearca intr-un fel sau altul sa le compenseze pentru a-si regasi echilibrul. Inainte de a face ceva impotriva ei, ganditi-va va rog,  in primul si-n primul rand, la ce ati facut VOI gresit!!

AICI si AICI cateva informatii despre Sepp Holzer, om mandru si fain, unul dintre profesorii mei, de la care avem cu totii numai lucruri bune de invatat!
Sa ne "revedem" cu bine, sanatosi, bucurosi si mai plini ca niciodata de forte noi si entuziasm- caci lumea aceasta minunata are parca mai multa nevoie de noi ca niciodata...

luni, 29 septembrie 2014

Lucrurile de care NU avem nevoie pentru a mânca sănătos - Partea practică: oțet de mere



 În ultimii ani,  viața naturală și alimentația sănătoasă au devenit din ce în ce mai mult  adevărate afaceri.  De multe ori, doar niște afaceri, ca oricare alte afaceri. Așa că, nu este de mirare că internetul este plin de site-uri, bloguri, platforme şi magazine on-line specializate pe o alimentație sănătoasă.  Din păcate, de multe ori în spatele acestora se ascunde doar interesul pecuniar.  Mulți dintre reprezentanții acestor site-uri, blog-uri, platforme și magazine încerca să ne convingă că este imposibil să ne alimentăm sănătos dacă ne lipsesc anumite produse. Și tot ei ne  și pun la dispoziție și toate aceste produse ”indispensabile”: aparatură cât mai modernă și mai perfecționată (robot de bucătărie, mixer, deshidrator, germinator  și tot așa mai departe) și  alte nenumărate produse alimentare și nealimentare, care mai de care mai sofisticate și mai exotice,  al căror preț ne provoacă, brusc și direct, dureri de cap. Și așa se transformă unul dintre procesele cele mai simple și mai naturale ale vieții într-un proces artificial, complicat și de cele mai multe ori inaccesibil material celor mai mulți dintre noi. Alimentația sănătoasă devine încet-încet tot mai mult un obiect de lux, un apanaj al unei clase sociale care are la dispoziție venituri cu mult peste media obișnuită.  
  
Tocmai din acest motiv, doresc să dau astăzi mai departe, cu mână pe inimă și conștiință perfect curată și liniștită,   o veste bună: așa cum au demonstrat în România Elena Nită Ibrian și Valeriu Popa în zeci de ani de viață naturală cu hrană vie, așa cum se poate învăţa din experiențele adunate, de asemenea de-a lungul a mai multor decenii, de miile de membri ai Alianței pentru Sănătate din Germania și  așa cum mi s-a confirmat și mie în experiența mea modestă de peste 7 ani cu hrana vie, adevărul este cu totul altul. Căci nu ne trebuie mai nimic pentru ca să ne hrănim sănătos. Nu ne trebuie nici aparatură high-tech, nici nuci, semințe și alte mirodenii și prafuri de peste mari și țări.  Absolut necesare și suficiente pentru a trăi și a mânca sănătos sunt de fapt doar două lucruri, de cu totul altă natură: dorința și hotărârea de a o face.  
  
Cunosc foarte mulți oameni care și-au adunat acasă atâta aparatură, încât ar putea deschide chiar și un magazin de specialitate. Oameni care au au câteva rafturi ale bibliotecii ocupate de cărțile despre o alimentație sănătoasă, iar nenumăratele cărți de bucate și de reviste  cu rețete le umplu până la refuz dulapurile bucătăriei. Dar de cele mai multe ori, tocmai acești oameni sunt cei care NU reușesc să mănânce sănătos. Tocmai ei nu sunt capabili să fie consecvenți și nu sunt în stare să urmeze un stil de viață sănătos decât  intervale foarte scurte de timp. Căci cine nu a înțeles principiile de bază ale unei vieți santoase nu va reuși să găsească puterea de a rezista tentațiilor care ne ademenesc în viață la tot pasul. Cine nu este convins (și convins poate fi numai cel care a testat totulun timp suficient de lung, pe propria piele)  că numai o viață naturală este cheia unei sănătăți perfecte, nu va reuși să iasă din cercul vicios al obiceiurilor nesănătoase.   

Așa cum au subliniat mereu mulți medici și terapeuți naturaliști,  alimentație sănătoasă este mult mai mult decât un simplu  mod de a ne hrăni, ea este pur și simplu un adevărat mod de viață. Nu faptul că nu avem rețete sau un anumit aparat la dispoziție ne va împiedica să ne hrănim sănătos. Nu lipsa banilor, deci implicit accesul la ingredientele scumpe și la evenimentele în vogă,  ne va influența în mod defavorabil starea de sănătate. Doamnă Elena Nită Ibrian s-a vindecat de cancer și a trăit încă 60 de ani cu hrana vie, iar cei mai mulți ani au fost în vremurile când și o mașină de tocat era un mare lux. Cum ea s-a descurcat atunci cu o răzătoare, un fund de lemn și un cuțit, oare nu am putea și noi să o facem astăzi?   

Parcă ne folosim de fapt de toate aceste lucruri pe care NU le avem pentru a ne justifica  și scuza lipsa de voință. Căci dacă vrem cu adevărat să devenim sănătoși, dacă vrem să mâncăm numai mâncare sănătoasă, dacă vrem să renunțăm la toate obiceiurile dăunătoare, PUTEM să o facem. NIMENI și NIMIC nu ne barează calea. Totul este să vrem și atunci vom și reuși să o facem. Să avem încredere deplină, că Dumnezeu nu a dat tuturor ființelor din lumea aceasta hrana necesară pentru a le asigura supraviețuirea și perpetuarea speciei (nu uitați că fiecare animal este perfect adaptat la mediul său de viață!) și a lăsat tocmai omul fără hrana potrivită.  Să nu uităm nicio clipă că nicio viețuitoare nu are nevoie de suplimente nutritive, doar omul consideră că hrana lăsată lui de Dumnezeu nu este suficient de bună și trebuie îmbunătățită.  Nicio ființă nu are nevoie să-și spele, să-și curețe, să-și tăie, să-și fiarbă, să-și prăjească s.a.m.d. hrana, omul este singura ființă care crede că nu mai reușește să supraviețuiască altfel....
  
Să nu ne mai lăsăm influențați și derutați de sloganurile medicilor alopați (care la drept vorbind, nu au avut probabil niciodată ocazia, în toată carieră lor, să studieze un om cu adevărat sănătos) și ale industriei farmaceutice (care este una din cele mai înfloritoare industrii din lume, ce interes ar avea ea să fie oamenii sănătoși?!). 

Să încercam să ieșim din iureșul vieții și să ne tragem iar puțin sufletul. Așa cum spunea dr. Bruker, "sănătatea este în primul rând o problemă de informație”. Să ne informăm de aceea temeinic, să aprofundăm teoria (trebuie mereu alocat un timp de gândire asupra unui material citit, de cel puțin de 10 ori mai mare ca timpul necesar citirii materialului respectiv), să ne folosim la maxim  logica și  bunul-simț, să trecem totul prin ciurul propriului discernământ. Și cel mai bine, să pornim singuri un experiment personal, care poate ne va schimba viața: să încercam să mâncăm pentru o perioadă dinainte prestabilită de timp numai hrană vie. Să ne păstrăm un timp de liniște și pace în fiecare zi. Să încercam să ne adunăm puterile în mijlocul naturii, căci ea este adevărată noastră casă.  Și poate că o să-l regăsim așa pe omul pe care Dumnezeu l-a creat de fapt  la nașterea noastră, după chipul și asemănarea Sa și pe care părinții, societatea, condițiile moderne de viață, lumea etc. l-au prefăcut și l-au schimonosit după chipul și asemănarea lor. Viața de la Dumnezeu este cea mai mare minune și cel mai de preț bun pe care îl avem, nu este atunci un mare păcat să irosim fără rost un astfel de dar? 

 Și acum partea practică: pentru exemplificare, câteva variante simple și ieftine ale unor produse scumpe, pe care probabil că cei mai mulți dintre voi le aveți deja la dispoziție în casă sau le puteți procura cu mare ușurință,  și care pot fi folosite pentru prepararea unor mâncăruri din bucătăria fără foc.
 
 Pentru laptele de semințe sau nuci - aveți nevoie numai de un tifon (pentru niște prieteni, am făcut într-o vacanță la București, punga de lapte dintr-un prosop de bucătărie nefolosit, pe care l-am cusut de mână), pe care o puteți folosi ca atare sau o puteți coase în formă de săculeț. Bunica mea făcea brânza în bucata de tifon necusută, punea laptele și strângea pur și simplu colțurile la un loc.

 In loc de aparat de deshidratat de cateva sute bune  de lei: caloriferul, soba sau maretul soare.


Pentru chiftelute raw vegan sau sarmale crude, puteti face precum stramosii nostri dacii, maruntind semintele si cerealele inmuiate cu un lemn, sau puteti folosi o masina normala de tocat.



 Pentru fulgii de cereale sau de seminte (pentru Müsli sau crema Budwig, de exemplu), cautati in bucataria parintilor sau a bunicilor vostri, sigur veti gasi rasnita din fotografiile de mai jos (eu am cumparat-o in Romania, caci nu am vrut sa i-o iau pe a mamei, de la un om la o margine de piata si m-a costat 15 lei - sigur ca daca ma tocmeam, as fi obtinut-o mai ieftin, dar eu cred ca nu se face sa ne tocmim cu oameni mai saraci ca noi). Se poate modifica finetea cu care se doreste sa se macine si astfel se poate face chiar si faina cu ea. Si va dati seama ca faceti simultan si sport?





Pentru germinare va ajunge un simplu borcan si o bucata de tifon (mai multe amanunte AICI):
Ca mixer, nu este neaparat nevoie sa investiti prea mult, puteti face treaba suficient de buna si cu un mixer mic (sigur ca sunt anumite créations de haute cuisine crue pentru care un mixer performant este indispensabil, dar in rest, face fata si un mixer normal):

OTET DE MERE 

 Foarte mult conteaza calitatea alimentelor folosite in alimentatia noastra, de aceea, ideal ar fi sa producem noi insine macar o parte din alimentele pe care le consumam. 
Eu incerc sa cumpar cat mai putine lucruri de la magazine (cumpar de la super-market doar apa minerala, prosoape de bucatarie, chibrituri si alte lucruri similare, in rest cumpar numai de la magazinul bio, piata si de la "taranul meu") si ma straduiesc sa fac cat mai multe produse cu propriile maini. 
Un exemplu concret, otetul de mere (cel din magazin este de cele mai multe ori pasteurizat si daca nu este bio, are adaugati si aditivi!). 
Se lasa sucul de mere (cu pulpa) intr-un borcan, iar bacteriile, care sunt principalul ajutor in bucatrie,  rezolva restul si-l transforma in cel mai bun otet. Iar daca merele au fost din propria gradina si stiti ca nu au fost tratate in vreun fel, obtineti astfel, practic gratis, un produs de o calitate exceptionala!




Despre avantajele consumarii nucilor romanesti si a produselor regionale, am scris mai pe larg AICI.  
Migdalele si nucile se cumpara si se pastreaza cel mai bine in coaja, se sparge de fiecare data numai strict cantitatea care trebuie direct folosita (altfel se oxideaza mult mai repede).
Eu am mostenit de la o matusa un spargator de nuci foarte simplu si foarte bun. Are peste 100 de ani si de aceea, spartul nucilor este pentru mine si un timp de meditatie: ma gandesc mereu cu drag si recunostinta, de fiecare data cand il folosesc, la mestesugarul indemanatic care l-a facut si la toate celelalte maini harnice prin care a trecut deja.



Va doresc pace si liniste in suflet!