vineri, 17 februarie 2017

Cat de frumoasa poate fi viata la 70 de ani.... - Monika Bürk-Finkbeiner (Germania)

Cand am citit prima data interviul acordat de Monika Bürk-Finkbeiner revistei "Die Wurzel" (AICI tot articolul in limba germana), am ramas ca trasnita.  Daca m-ar intreba cineva si astazi, cam cum imi imaginez eu ca ar putea arata un inger in "carne si oase", pe Monika as descrie-o - caci sunt sigura ca numai un inger adevarat poate aduce atata pace, iubire si armonie in lume. Eu ma numar printre marii norocosi, care au reusit sa primeasca darul de suflet pe care  il ofera ea cu mare generozitate tuturor oamenilor din lumea intreaga - si am castigat astfel comori sufletesti inestimabile!

Astazi este ziua Monikai, implineste 70 de ani.....  De pensionare sau retragere din activitate nici nu poate fi vorba: Monika continua sa danseze pe scena, canta, organizeaza cursuri de hrana vie si investeste cea mai multa energie in capela pacii "Sfanta Katharina", unde are un program foarte incarcat. Pentru ca a dorit sa-si ofere o aniversare iesita din comun, si-a indeplinit o dorinta veche-veche: Monika isi sarbatoreste astazi ziua de nastere in Hawai (printre altele, cu mult program folcloric autentic si de calitate!).
Photo by Piero Molinari
Pentru ca sunt sigura ca va va fi multora dintre voi de mare folos, va dau la randul meu mai departe mesajul de suflet al Monikai.

"Orice se intampla in aceasta lume, oricat ar fi de greu
totul are o semnificatie, un sens inalt. Daca invatam sa intelegem si sa acceptam acest lucru, 
ni se pot deschide noi cai pentru iertare si impacare". 
- Monika Bürk.-Finkbeiner -

Monika nu a avut o viata deloc usoara, soarta a pus-o de multe ori la incercare. A muncit o viata intreaga si desi nu a facut ceea ce si-a fi dorit (nu a putut sa invete meseria pe care si-ar fi dorit-o si a lucrat in cu totul alt domeniu, caci ea apartine unei generatii in care fetele nu aveau prea multe optiuni), a reusit totusi sa-si faca mereu munca cu multa dragoste. A inmormantat doi soti buni si a crescut un copil cu dizabilitati (care are astazi 40 de ani). A fost foarte bolnava,  devenind  vegetariana din motive de sanatate, la un punct al vietii ei, cand niciun medic si niciun medicament nu o mai puteau ajuta. A citit, a cercetat si a invatat singura. Si s-a autovindecat, reusind sa se ridice prin propriile puteri din lumea infricosatoare si intunecata a depresiei, a astmului bronsic cronic si a osteoporozei (la 40 de ani, medicul i-a comunicat ca are osteoporoza in stadiu avansat, ca o femeie de 70 de ani!): doar cu o hrana naturala, miscare si multa incredere in Dumnezeu. Si-a gasit foarte tarziu chemarea si a avut curajul sa o urmeze si sa inceapa o cariera noua, la o varsta la care cei mai multi oameni ies la pensie si-si incheie de fapt activitatea profesionala. Monika face astazi ceva cu totul deosebit: danseaza pe scena, in mai multe tari europene, alaturi de mari artisti, un dans asemanator dansului dervisilor (ea se invarte insa spre dreapta). Si nu numai ca arata ca un inger, ci are si o voce cu adevarat ingereasca. Acultati-o cat de frumos canta si lasati sa intre in inima voastra mesajul ei simplu de iubire si pace:
"Pace in mine,
Pace in tine,
Pace fie-n noi,
Pace peste tot."
 

Monika si familia ei au ridicat alaturi de gospodaria parinteasca din Padurea Neagra o capela a pacii, in amintirea bunicii lor, Katharina, moarta in 1944 in lagarul de concentrare de la Ausschwitz.
Dupa ce am citit interviul, i-am vizionat toate filmele de pe Youtube. De nu stiu cate ori. Caci nu ma mai satur de ele..... Impreuna cu cantareata spirituala Antje Nagula face dupa parerea mea o pereche cu totul iesita din comun - ascultati, priviti, cantati si bucurati-va:


La multi ani, draga Monika, sa te ajute Dumnezeu sa aduci si mai departe lumina, pace si iubire in lume!
Mai jos cateva fotografii de la capela si de la un curs de hrana vie al Monikai, la care am luat si eu anul trecut parte:




"In planul lui Dumnezeu sunt toti oamenii egali. Ceea ce conteaza este iubirea pentru tot ceea ce este"

joi, 22 decembrie 2016

La cumpana de timp si vremuri

Dupa cum ati putut deja observa (si chiar nu de putine ori!), eu am o mare pasiune pentru bilanturile de viata: ale mele in primul rand, dar si ale altor oameni. Este o putere energetica nemaipomenita in astfel de povesti de viata, pe care din fericire am invatat sa o vad si sa o folosesc. De aceea, nu ratez prea des ocaziile de a observa, de a rememora, de a reflecta, de a analiza obiectiv (marea invatatura: renuntarea la judecata!), de a intelege si de a accepta. 

In ultimii ani, bilanturile mele se incheie mereu pozitiv, mereu in domeniul comparativ de superioritate, cu multe difuziuni in superlativ relativ, si cu o tendinta clara si sigura catre superlativ absolut. In ciuda faptului (sau ar trebui mai bine sa spun: tocmai pentru) ca viata mea NU mai este deloc linistita si asezata, asa cum mi-as fi dorit eu de fapt. Viata m-a tras in ultimul timp tot mai mult intr-un iures de nestavilit, care mi-a rupt toate planurile, si desi la inceput m-am impotrivit tare, incerc acum sa ma las in pace si cu multa liniste purtata de val. Mi-a placut mereu mult exemplul cu colacul de salvare: unui om care a cazut in apa si nu stie sa inoate, i se arunca un colac de salvare. Cu cat se agita mai tare, cu face valuri mai mari si cu atat se indeparateaza mai tare colacul de el. Cu cat sta mai linistit, cu atat poate veni colacul langa el si il poate prinde. Alta lectie mare la care voi lucra pana la ultima suflare, noroc ca am profesori exceptionali.....

Ne aflam intr-un timp magic cu mare putere energetica. Ce am mai scris, dar pentru ca este foarte important repet cu drag: Zilele din preajma solstitiului de iarna sunt cu totul si cu totul deosebite, vechea credinta germanica le atribuia un potential transformator iesit din comun (de aceea ar fi si atat de important, sa le petrecem in liniste, in pace, fata-n fata doar cu propriul suflet,  retrasi in noi, departe de lume). Pana dupa Anul Nou, este timpul marilor schimbari, al luminii, al sperantei, al pacii, al iubirii neconditionate - profitati din plin de puterea lui pentru a va imbogati si imbunatati viata.
Cand soarele se opreste.... Caci asta inseamna solstitium: sol (soare)+ stitium ( de la sistere=a se opri, a ramane constant). In multe credinte, acesta este si timpul in care Dumnezeu si ingerii coboara tot mai des din cer, isi intensifica venirile pe pamant, aici, printre noi. Anul trecut, tocmai o cunocusem pe Monika.

La mine se combina totul cu cel de-al 49-lea an de viata. Ati observat in vietile cator oameni se intampla schimbari majore in jurul varstei de 50 de ani (plus/minus x)? Multi se imbolnavesc grav, altii isi pierd slujba, casniciile se destrama ca o panza fina de borangic, multi chiar parasesc abrupt  aceasta lume...... 
Copacul vietii
Invatatura chakrelor are o explicatie logica:  cu al 49-lea an de viata se incheie primul ciclu de viata al oricarui om, ciclu format din 7 (pentru cele 7 chakre principale) x7ani. Fiecare chakra are un an pe care il marcheaza si-l influenteaza in mod deosebit, iar in al 49-lea an de viata se incheie primul ciclul al vietii cu chakra coroanei, cea de-a 7-a chakra, considerata ca fiind chakra constiintei pure. Ea este responsabila de eliberarea karmei, starea fizica de meditatie, reprezentand legatura cu Sursa Universala de Energie si Constiinta Colectiva (AICI  tema pe larg). Mda, in cazul meu pare sa fie adevarat, caci nu pot nega, ca lucrurile se leaga, se intrepatrund si se determina din ce in ce mai mult unele pe altele. Si daca cu ani in urma nu eram constienta de aceste legaturi si credeam ca exista ghinion si noroc, sansa si nesansa, astazi privesc totul cu alti ochi....


Sper ca ma intelegeti si ma puteti ierta  ca nu mai am timp sa scriu. Tocmai parasesc coconul si ma transform din omida de serie creata de familie, scoala si societate, in fluturele unic pe care Dumnezeu l-a gandit atunci cand m-a facut. Vestea buna: in cel de-al 50-lea an de viata, care pentru mine incepe aproape concomitent cu noul an, intru in al doilea ciclu de viata (iar 49 de ani) si trec in anul guvernat de chakra radacina. Si sper ca voi reusi ceea ce cezariana a impiedicat la nasterea mea cu 50 de ani in urma: sa ma inradacinez! Si poate ca atunci si timpul se va dilata din nou.....
 
Hrana vie si modul natural de viata raman si in continuare doua dintre axele principale ale vietii mele, caci fara ele, nu cred ca as fi ajuns astazi aici: in  Raiul de pe pamant, care nu are o pozitie geografica precisa, nu este undeva in cel mai frumos loc de pe globul pamantesc, ci este doar un loc in sufletul meu!
Va doresc sarbatori fericite si un an nou plin de lumina, pace si frumusete!

NB J.S.Bach avea o legatura deosebita cu Divinitatea: muzica lui vindeca TOTUL!!

marți, 15 noiembrie 2016

Supa crema de dovleac

Mult timp, am considerat ca dovleacul este bun la gust numai copt sau fiert, deci practic el nu a fost pentru mine, aproape 40 de ani (!!!), comestibil in stare cruda. Exact la fel am fost convinsa si de sfecla, pe care am mancat-o in copilarie numai coapta la cuptor. Cand am mancat prima data la cursul de bucatarit al Dr. Bruker salata de sfecla cruda, am fost atat de surprinsa de gustul fantastic al ei, incat nu am inteles, nici pana in ziua de azi, cum de nu mi-a trecut si mie prin cap in atatia ani, sa incerc macar de curiozitate, sfecla si in stare cruda. Acelasi lucru mi s-a intamplat si cu dovleacul, noroc ca propria experienta mi-a demonstrat din nou, ce mare greseala este sa tii mortis la vechile convingeri si sa nu fii mereu deschis la nou....
Este toamna tarzie, timpul radacinoaselor, al dovlecilor, al verzelor si al altor bunatati ce se pastreaza mult timp, multe chiar si pana-n primavara, in pivnitele bune traditionale (cei care nu sunt binecuvantati cu o astfel de pivnita, pot cumpara insa linistiti de la piata, taranii au intotdeauna posibilitati foarte bune de depozitare). 
De sezon, numai din ingrediente organice regionale (cine este binecuvantat si cu o gradina, poate produce singur toate ingredientele!), o cupa crema super-rapida, ieftina si nemaipomenit de gustoasa:

Supa crema de dovleac


Ingrediente:
- o bucata de dovleac, o radacina mica de patrunjel, frunze proaspete de patrunjel, o bucata de radacina de telina, frunze uscate de telina, praz sau ceapa verde, putin ulei, seminte de dovleac proaspat macinate, sare, piper, optional putina pulbere de ardei iute.

Se curata dovleacul de coaja si se mixeaza cu radacinoasele (curatate si ele de coaja) si cu putina apa. Se adauga frunzele taiate fin si restul ingredientelor si se amesteca bine cu o lingura de lemn.
Pentru o nota exotica, puteti adauga si putin ghimbir ras si smantana de caju.

Imi pare tare, tare rau, ca nu am mai scris pe blog de foarte mult timp si ca nu am mai apucat sa raspund la atat de multe mesaje - rogu-va iar din tot sufletul sa ma iertati!
Viata mea este in continuare foarte frumoasa, insa tot cam furtunoasa si tare plina, timpul trebuie dramuit si mai departe cu o precizie farmaceutica. Si desi as avea atat de multe de povestit (parca mai mult ca oricand!), caci am avut privilegiul sa cunosc in ultimele luni extraordinar de multi oameni super-faini, si am adunat o gramada de povesti, care mai de care mai frumoasa, mai suprinzatoare si mai plina de invataturi, trebuie sa mai astept putin, pana se astern vremuri mai line si prin jurul meu - semnele vietii sunt din fericire promitatoare si imi dau speranta si incredere..... 
Pe curand, cu drag si din tot sufletul!
 

sâmbătă, 9 iulie 2016

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi

De când am începu
t sã mã iubesc pe mine însumi
Dupa mine, nu se poate dobandi o sanatate buna si stabila, à la longue, atata timp cat ne ocupam numai de ce punem in farfurie. Sau cel mult, mai avem si grija sa ne miscam regulat. Cunosc multi raw food-isti care cred ca detoxul fizic (hidroterapia colonului, postul negru, sauna si toate celelalte "cure de detox" de care este plin Internetul)  reprezinta cheia sanatatii. Arhetipul acesta il cunoastem de altfel cu totii, sunt pline grupurile de pe Facebook de astfel oameni, in plina acidoza, care toata ziua nu fac decat sa-i desfiinteze pe ceilalti, calcandu-le sufletele si  inimile in picioare (unul dintre motivele pentru care m-am retras eu de pe toate grupurile de pe FB - mult prea multa energie negativa comasata! - recomand cu mare caldura!). Cine nu face insa un detox si la nivelele emotional, mental si spiritual, va bate mult si bine pasul pe loc, in ciuda hranei super-sanatoase pe care o mananca!
Intr-un anumit fel, tot o cina cea de taina.....
Acum un an, la Viscri, ascultam seara de seara cuvintele de suflet ale unor oameni frumosi. Intre textele alese de mine, a fost si poezia atribuita lui Charlie Chaplin, "De când am început sã mã iubesc pe mine însumi" (mai jos, traducerea exceptionala a Vioricai Juncan, pe blogul ei gasiti nenumarate si nepretuite comori pentru minte si suflet - totusi eu am inlocuit numai cateva cuvinte cu altele, care mi s-au parut mie mai potrivite pentru mine). 
Iubirea de sine este deosebit de importanta pentru starea de sanatate, cum subliniaza si Louise Hay mereu, in toate cartile ei: primul pas al calatoriei catre sanatate, este iubirea de sine. Iar cine nu se iubeste pe sine, nu va putea sa iubeasca in realitate pe nimeni si nimic....

 De când am început sã mã iubesc pe mine însumi

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
am înţeles că în orice circumstanţã,
eram la locul potrivit, în momentul potrivit,
si totul se întâmplã exact la timpul potrivit.
Şi atunci am putut să devin calm.
Astăzi numesc aceasta
încredere în sine.

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
am aflat cã chinul şi suferinţa emoţională
nu erau decât semnale de avertizare
cã merg împotriva propriului meu adevãr.
Astăzi ştiu că aceasta este autenticitate.


De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
am încetat să vreau o viaţă diferită
şi am început să văd că tot ceae ce mã înconjura
era o invitatie la creşterea mea personală.
Astăzi numesc aceasta maturitate.

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
am înteles cât de ofensat poate fi cineva
din faptul de a forţa o persoană,
în singurul scop de a obţine ceea ce vreau eu,
ştiind bine că nu era momentul si cã nu era pregãtitã pentru aceasta,
chiar dacã aceastã persoanã eram eu.
Astăzi numesc aceasta respect..

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
Am început să mă eliberez de tot ce nu este bun pentru sãnãtatea mea:
alimente, oameni, lucruri, situaţii, tot ceea ce mã trage în jos
si departe de mine.
La început am numit aceasta egoism sãnãtos.
Astăzi ştiu că aceasta este iubire de sine.

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
am încetat furtul din timpul meu
şi m-am oprit din a face planuri mari,
am abandonat mega-proiectele de viitor.
Astăzi, fac doar ceea ce îmi aduce bucurie si fericire,
lucruri pe care îmi place sã le fac si care îmi bucurã inima,
si le fac în felul meu şi în ritmul meu.
Astăzi numesc aceasta simplitate.


De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
Am încetat să caut să am întotdeauna dreptate
Si de atunci am gresit mai putin.
Astăzi am descoperit cã aceasta este modestia.

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
Am încetat să trăiesc în trecut
şi să mă îngrijorez de viitor.
Astăzi, trăiesc în prezent,
acolo unde se petrece TOTUL.
Astăzi, trăiesc o singură zi odată.
Şi numesc aceasta
împlinire.

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
Am înţeles cum mintea mea putea să mă tulbure şi să mă îmbolnãveascã.
Dar dacă o pun în slujba inimii mele,
ea devine un aliat foarte preţios!
Astãzi numesc aceastã conectare
întelepciunea inimiiIMII.

Nu mai trebuie să ne fie fricã de dispute, de confruntãri
sau de orice alt fel de probleme cu noi însine sau cu ceilalti.
Chiar si stelele se ciocnesc. Si din coliziunea lor
noi lumi se nasc...
Astãzi stiu cã Aceasta este Via
ţa.

Maine plecam in vacanta, intr-o calatorie de inima si suflet, in care voi incerca sa scap macar de o parte dintre grijile din bagajul inimii si bolovanii de pe suflet, care s-au cam adunat si la mine in special in ultimii ani de viata, in ciuda tuturor lucrurilor pe care le stiu. Caci nu conteaza cat stii, ci cat transpui in propria viata. Indiferent despre ce este vorba....
Va doresc tuturor, sa va bucurati din plin de zilele de vara, de copiii vostri, ingerii pazitori pe care ni i-a trimis Dumnezeu, de frumusetea naturii si de puterea ei vindecatoare, de soare, de aer, de apa, de pamant - adevaratele si singurele lucruri fara de care nu putem trai ....  
Cu mare drag, pana in septembrie voi fi absenta, de aceea, am sa va rog sa nu va suparati, ca nu voi putea raspunde pana atunci. 

vineri, 17 iunie 2016

Cel mai bun aluat raw vegan EVER!

Sunt tot in mari, minunate si bune schimbari si transformari. Tot cam ingramadita de planuri mari si de un timp care nu vrea sa se lungeasca, dar fericita, sanatoasa tun si multumita. Imi cer iertare ca nu mai reusesc sa raspund la toate mesajele, voi incerca candva sa recuperez, deocamdata insa imi este absolut imposibil sa o fac.

Astazi revin, iar pe fuga si din scurt, cu cea mai buna reteta de aluat raw vegan. Ever, ever, ever!!! De atatia ani de cand ma ocup de hrana vie, am incercat multe retete de aluat raw. Niciuna nu m-a multumit 100%: prea uscate, prea complicate, prea costisitoare, prea mari consumatoare de timp, prea fade, prea neaspectoase, prea putin gustoase, cu prea mult gluten samd. Pana am descoperit la Cara Brotman reteta de mai jos. A inceput sa-mi ploua in gura numai de cum am vazut fotografiile..... Si intr-adevar, reteta este o adevarat capodopera culinara!! Cara Brotman, prietena lui Markus Rothkranz si sora lui Juliano Brotman (cu care a deschis si condus ani de zile unul dintre primele restaurante raw vegan din USA), este foarte, foarte talentata, are retete foarte faine, originale si usoare.   Si este foarte la locul ei, modesta (habar nu aveam pana de curand, ca a lucrat atatia ani cot la cot cu Juliano), draguta si cumsecade, mie imi este tare, tare simpatica (din pacate nu o cunosc personal).
La sfarsitul postarii, gasiti si filmele cu Cara si Markus, eu traduc aici reteta pentru cei care nu cunosc limba engleza si nici nu poseda aparatura raw vegan performanta.

Focaccia, pizza, bruschetta,  naan, chapati, wraps.....



Ingrediente aluat: 
- pulpa de nuca de cocos tanara (AICI cum se sparge nuca de cocos si inca o reteta fantastica);
- ceapa;
- optional seminte de chia, tarate de psyllium sau seminte de patlagina lata;
- putina apa de izvor.

Se mixeaza pulpa nucii de cocos cu apa si ceapa. Nu aveti nevoie de cine stie ce mixer de sute de  Euro, chiar si un mixer vertical ieftin reuseste sa faca acest aluat! Se intinde pe o foaie de copt, se adauga ulei, sare, piper, condimente, legume si tot ce va trece voua prin cap, in functie de ce produs final vreti sa obtineti.
Pentru focaccia: ulei, sare, piper, oregano uscat, ceapa taiata subtire, patrunjel verde, usturoi.



 Pentru diferite tipuri de bruschetta:

 Pizza, cu sos de rosii facut numai din rosii crude:

 Ca wraps, cu maioneza de migdale (reteta AICI) si sos de rosii si legumele si verdeturile preferate.
Pentru naan si chapati alegeti mirodenii specifice bucatariei indiene.
Se poate usca la soare (vara), pe calorifer (iarna) sau in cuptorul electric potrivit la 45°C, lasand usa intredeschisa. Se intoarce dupa 3-4 ore si se mai lasa o ora la deshidratat. Si vedeti iar, ca in realitate nici macar de aparat de deshidrata nu aveti nevoie, ca sa faceti adevarate vraji raw vegan.....

Reteta Carei Brotman: Garlic Naan recipe (raw vegan) Gluten-free, wheat-free:

Reteta lui Markus de pizza (el are un umor foarte placut, filmele lui sunt adevarate comedii):


Pofta mare!