marți, 24 februarie 2015

Vaccinuri - pro sau contra? De la parinte, la parinte......

Discutia pro-contra vaccinare nu are se pare niciun sfarsit, este parca mai virulenta ca oricand si se transforma tot mai des intr-un adevarat razboi. Fiecare tabara isi taraste adversarii in mocirla si arunca in  ei cu noroi, loviturile sub centura se indesesc de ambele parti, are loc un fel de lupta "studiu-la-studiu", iar legea de baza a luptei este: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte! Din pacate, din toata aceasta situatie, noi toti nu avem decat de pierdut. Caci ca in oricare alt razboi, adevarul este cel care moare primul..... Si nu mai este deloc de mirare, ca parintii constienti si iubitori, sunt mai debusolati si mai derutati ca oricand. Unii spun asa, ceilalti spun exact invers - DECI CINE ARE ATUNCI DREPATE?? Pe cine sa credem?

Principala dificultate în evaluarea vaccinarilor consta in faptul, ca pentru vaccinuri, in momentul actual, NU exista niciun studiu prospectiv randomizat dublu-orb, care sa confirme sau sa infirme efectul pozitiv al vaccinurilor, respectiv avantajele si dezavantale vaccinarilor pe termen lung. Ceea ce este intre timp absolut normal pentru medicamentele de sinteza, nu a fost efectuat niciodata pentru vaccinuri. Si din motive de etica medicala, nici nu va fi vreodata efectuat un astfel de studiu..... In text clar: atat medicii si oamenii de stiinta sustinatori ai vaccinarii, cat si medicii si oamenii de stiinta care se opun vaccinarilor, se bazeaza doar pe convingeri si argumente neverificate insa intr-un astfel de studiu de anvergura si de lunga durata!!! Convingeri contra convingeri. Studii contra studii. Experiente contra altor experiente. 

Acest ADEVAR, de necontestat de catre niciuna dintre partile implicate, ma duce cu gandul la comentariul mucalit al cunoscutului epidemiolog Harvey Gordon, din anul 1995 intr-un articol in British Medical Journal, cu titlul "Rugaciunea poate impiedica sfarsitul lumii". Gordon a afirmat mai intai, ca in toamna anului 1995 va veni sfarsitul lumii, dar ca el se va ruga ca acest lucru sa nu se intample. Daca lumea nu se va sfarsi la momentul prezis de el, atunci el se va adresa din nou BMJ si va explica ca rugaciunile sale au fost cele care au impiedicat sfarsitul lumii. Gordon sublinia in articolul sau, ca afirmatia sa este de fapt stiintific asemantoare cu afirmatiile facute de sustinatorii vaccinarilor, conform carora vaccinarile impiedica diferitele epidemii, care sunt vehiculate la intervale regulate de timp in presa scrisa si audiovizuala, tocmai de catre acesti sustinatori - adica, epidemiile nu ar aparea decat datorita programelor de vaccinare ale diferitelor guverne si industriei medicale.......

Sigur ca vaccinarea este un subiect foarte serios, dar tocmai ca urmare a situatiei date, este imposibil sa evaluam corect atata timp cat suntem incrancenati si plini de frica. Caci stiu din propria experienta, ca hotararea de a vaccina sau de a nu vaccina ii va costa pe toti parintii constienti multe nopti nedormite..... Deoarece  in spatele acestei tematici sta FRICA. Frica de asumarea responsabilitatii pentru viata unei fiinte iubite mai presus de orice. Frica de a face o greseala. Frica de fi altfel decat ceilalti. Frica de lumina din propria minte si din adancul inimii. 

Pentru ca mi-am vaccinat un copil, din frica ca s-ar putea imbolnavi, si  pentru ca la al doilea copil am hotarat altfel, eu ii inteleg perfect pe toti parintii: si pe cei care se hotarasca sa vaccineze si pe cei care refuza vaccinarea. Le inteleg temerile si le cunosc caruselul gandurilor, caci le-am trait pe toate pe propria piele. Dar fiecare parinte in parte trebuie sa gaseasca curajul de a lua o hotarare, indiferent care este aceasta hotarare, pentru copilul sau - NIMENI nu ii poate lua unui parinte (si nimeni nu are acest drept) aceasta hotarare, pentru niciunul dintre noi nu este cu putinta, sa lasam sa treaca de la noi paharul acesta....... Iar eu, ca mama, sunt datoare sa respect hotararea fiecarui parinte in parte, indiferent daca este sau nu in consonanta cu hotararea mea sau cu convingerile mele. Caci la urma urmei, fiecare parinte nu vrea  decat binele copilului sau iubit - exact la fel ca si mine.

Cand m-am hotarat sa NU vaccinez, m-a ajutat enorm medicul pediatru care m-a asigurat ca exista medicamente, atat de sinteza cat SI REMEDII HOMEOPATE, cu care se trateaza TOATE bolile impotriva carora se vaccineaza. Gandul ca daca totusi se intampla ceva, am un medic care ma poate ajuta, mi-a intarit mult pozitia. Nu eram medic si atunci nici nu ma simteam in stare sa infrunt singura o boala grava, aveam la acel moment pur si simplu nevoie de o autoritate in spatele meu. Toti copiii nevaccinati (caci in Germania exsita foarte multi copii nevaccinati - la scolile Waldorf, aproximativ jumatate din copii sunt nevaccinati!) pe care i-am cunoscut  mi-au adus la randul lor tare multa liniste. Au trecut de atunci tare multi ani. 12 ani de viata, cu suisuri si coborasuri, lumina si umbre, lacrimi si rasete, frica si iubire.... Astazi, zambesc cu intelegere cand aud de teama cuiva de poliomelita sau tetanos. Ma bucur in sinea mea, ca am invat in toti acesti ani frumosi si plini de viata sa-mi asum responsabilitatea pentru propria sanatate. Ma umple de multumire si recunostinta faptul ca sunt aici datorita copiilor mei. Caci ei m-au obligatr sa gandesc. Ei m-au facut sa am in cele din urma curajul sa iau si eu hotarari majore. Ei m-au invatat sa privesc intotdeauna orice situatie din cel putin doua puncte de vedere. Si ei mi-au aratat ce insemana iubirea, intelegerea si toleranta. Intr-un cuvant, copiii mei mi-au fost cei mai buni si mai capabili profesori.

De ziua mea, am primit de la pritena mea Elke, mama a trei baieti (si ea are o poveste asemanatoare cu a mea: primul copil (27 ani) a primit toate vaccinurile, al doilea (21), numai primele vaccinuri, iar ultimul (15) este nevaccinat, nu a luat nicodata un medicament de sinteza si este hranit vegetarian integral (dupa dr. Bruker)) un DVD cu ultimul film despre vaccinari. Este din pacate in limba germana (in spatiul germanofon, lumea este la cu totul alt nivel ca in Franta, Italia, Belgia samd!), dar sunt sigura ca macar cativa dintre voi il vor urmari cu mult interes:


Dragii mei, nu uitati ca in viata NU EXISTA garantii. Putem face totul perfect (cel putin dupa parerea noastra) si totusi rezultatul sa fie o adevarat catastrofa. Ceea ce astazi este adevarat, va fi poate marea eroare de maine. Nu stim cum va arata lumea de maine, lumea in care se vor misca copiii nostri, deveniti adulti. Ignoram vointa divina, caci suntem teribil de infatuati si chiar credem ca putem hotara singuri asupra vietii si mortii. Sigur ca noi suntem datori sa facem tot ceea ce ne sta in putinta, dar ultimul cuvant nu il mai avem noi de spus.... Cunoastem cu totii copii sanatosi, care au ajuns intr-un carucior cu rotile datorita unui accident aparent stupid. Fiecare dintre noi a auzit nenumarate povesti ale unor copii care au plecat foarte devreme dintre noi, de multe ori perfect sanatosi. Viata este altfel decat ne gandim noi ca ar trebui sa fie......

Cititi si informati-va temeinic. Gasiti un medic in apropierea voastra, in care sa aveti deplina incredere - vorbiti cu el, sincer si deschis, ascultati ce are de spus si spuneti-i ce va sta pe inima. Analizati toate informatiile primite, trecandu-le prin ciurul des al propriului discernamant. Ascultati-va in liniste mintea si inima. Si luati hotararea care va va lasa sa dormiti in liniste si pace! Caci hotararile de acest tip, sunt in principiu intotdeauna cele mai bune hotarari....

Cea mai potrivita incheiere, sunt cuvintele  Cristelei Georgescu:
"Pro Libertate
Libertatea nu este sa iesi cu bâta în drum sau să-l stigmatizezi verbal pe cel de lânga tine, libertatea curată este doar interioară. Dincolo de orice alt comentariu tehnic sau ştiintific, Olivia Steer - prin dialogul ei cu noi - ne-a arătat ce înseamna să fii liber în exprimare şi să aplici dictonul latinesc AUDIATUR ET ALTERA PARS, care rezumă un principiu fundamental de drept.
Octavian Goga spunea:”am să mă lupt toată viaţa mea ca tu să poţi avea o altă părere decât mine”. Şi unde am ajuns astăzi în ţara noastră...vedem şi ne înfiorăm… Să nu ne transformăm în brute, precum brutele care ne conduc astazi."


sâmbătă, 14 februarie 2015

Cand visele se implinesc

Cu multi, multi ani in urma, pe vremea cand lucram la un minister, a trebuit sa duc intr-o zi ca orice alta zi niste documente la un departament cu care noi nu lucram in mod obisnuit. Am suit multe etaje (chiar si atunci, nu foloseam aproape niciodata liftul), am gasit biroul, am batut politicos la usa si am intrat. Si in acel moment, mi-am pierdut pur si simplu suflarea: pe peretele de langa usa, atarna un calendar. Cred ca nu am spus nici macar buna ziua, am intrebat numai pierduta: "Vai, ce peisaj frumos, unde este?" Un munte, un lac si o bisericuta mica si alba, cu turlele ca niste cepe rosii. Si eu devenisem dintr-o data o parte din peisaj.......
Erau clar cu totul alte vremuri: nu am gasit nicaieri nici numele locului, nici al fotografului, nici macar editura sau tipografia nu erau mentionate. Dar locul acela minunat mi-a intrat in suflet si acolo a ramas, chiar daca nu stiam unde este. Ca si gandul ca intr-o buna zi voi ajunge si eu acolo.
Dupa multi ani, cu totul neasteptat si intamplator, am descoperit locul intr-un reportaj al televiziunii germane: Königssee. De atunci, am ajuns la lacul si muntele visurilor mele de nenumarate ori - si vara si iarna si primavara si toamna Este la fel de frumos in orice anotimp, in orice moment al zilei. Dumnezeu este aici parca vizibil si palpabil. Asa ca e usor sa-mi amintesc sa-i multumesc, de fiecare data cu lacrimi in ochi si inima saltandu-mi din piept. 

De astazi este iar vacanta. Si unde mergem? Desigur iar la muntele vrajit.......
Un bun prilej sa ne mai burdujim camarile sufletesti cu adevarate  comori: cu imagini si sunete rupte din Rai. Traim, devenim una cu muntele, cu apa, cu fiecare fir de iarba, cu fiecare copac si fiecare fiinta de acolo. Si devin din ce in ce mai convinsa, ca sunt una dintre cele mai norocose si mai fericite fiinte din lume. Iubesc viata si viata ma iubeste. Multumesc, multumesc, multumesc!













luni, 19 ianuarie 2015

Sushi

In actualul segment al vietii mele, traiesc intr-o lume in care cei mai multi dintre oamenii din jurul meu mananca "normal" (v-ati intrebat insa deja, cine decide de fapt ce este "normal" si ce este "extrem"??). De cand m-am mutat in Belgia, am cunoscut o singura persoana vegetariana. Adevarati vegani sau raw food-isti nu am intalnit inca (in Belgia, curentul raw vegan este mai mult un moft sau o afacere profitabila, ca si in USA de altfel, nu se compara cu nivelul scolii de hrana vie din Germania sau chiar cu stacheta plasata foarte sus de Elena Nita Ibrian sau Valeriu Popa in Romania).
Sunt obligata sa merg adesea la diverse mese, si de fiecare data bucatarii sunt adusi de mine la culmea disperarii atunci cand aud ce mananc - imi vine de multe ori foarte greu si sa ma apuc sa explic iar, si iar, si iar..... Si tocmai de aceea, nu rareori, am stat o seara intreaga cu o farfurie in fata plina de decoratiunile mancarurilor "normale": flori din rosii, ardei si ridichi, spirale de castraveti, pomisori din frunze de patrunjel, rotite de morcovi si alte "inventii", care de mai de care mai aratoase si foarte gustoase.
Dar si reversul medaliei este in acest caz identic: cand trebuie sa gatesc eu pentru musafiri care nu au nicio idee despre o alimentatie sanatoasa, imi framant de multe ori mintea zile in sir cautand o solutie de compromis.
Una dintre aceste solutii, care a "prins" de fiecare data foarte bine: Sushi vegan, aproape raw  - aproape raw, pentru ca foile de alge Nori pentru Sushi sunt tratate termic, deci NU mai sunt crude.

 Sushi vegan, aproape raw

Ingrediente si mod de preparare:
- pentru orez - conopida (se da pe razatoare sau se prelucreaza cu robotul de bucatarie cu lama S - mai multe despre orezul de conopida AICI);
- mie imi place varianta cu morcovi, castraveti si avocado - dar cred ca este mai important sa ascultam de propriul gust si sa folosim ingredientele care ne atrag, decat sa incercam sa respectam regulile exacte de preparare (general valabil pentru orice mancare);
- foi de alge Nori;
- seminte de susan;
- Miso, Tamari sau Shoyu (NEPASTEURIZATE!!!) - desi nici aceste ingrediente specifice bucatariei japoneze nu sunt 100% raw, sunt totusi adesea recomandate cu multa caldura de multi medici din domeniul medicinei alternative (de exemplu: dr. Gabriel Cousens si dr. John Switzer), ca alimente avand valori tarapeutice si nutritive foarte mari!
Se intinde orezul pe foile de Nori, se adauga celelalte ingrediente si se ruleaza.  Se taie si se serveste cu sosul de soia (Tamari sau Shoyu).

Pofta mare! Sau  mai bine spus: どうぞ 召し上がれ  (Dōzo meshiagare)!

 S


vineri, 16 ianuarie 2015

Fiti precum copiii......

Cateodata, ma simt de parca as fi trait deja 100 de ani (in realitate, am implinit numai 47), caci port in suflet si in inima atat de multe amintiri, atatia oameni, atatea intamplari, atatea destine, atatea povesti, atatea locuri. Am trait parca atat de mult si de intens o multime de zile: si bune, si rele, si frumoase, si urate, si linistitoare, si infricosatoare, si inaltatoare, si zdrobitoare. M-am impiedicat, si am cazut. M-am ridicat, si am mers mai departe. M-am oprit, si m-am intors din drum. Am chibzuit adesea indelung la o rascruce, si altadata m-am aruncat in hau cu capul inainte si ochii inchisi, tinandu-mi respiratia. Am murit, si am inviat. Ma simt binecuvantata si aleasa, caci am primit un dar nepretuit: o viata in care incap atat de multe minuni....... Reusesc eu insa oare sa fiu suficient de recunoscatoare? Reusesc oare sa dau macar o parte inapoi din minunatiile pe care le primesc in fiecare clipa?
Ma surprind de multe ori spunand sau gandind: cand eram eu copil... Sau: cand eram eu tanara....
Desi tot mai sunt si copil, si tanara. Caci asa cum spunea Albert Schweitzer, nu anii traiti arata daca un om este tanar sau batran.  Si sper ca am sa-mi pastrez sufletul de copil pana  in clipa mortii. "Fiti precum copiii".....
Semnele iubirii sunt peste tot: chiar si in sacul de cartofi.....

Primele flori din gradina mea
Pentru ca nu este un secret, am sa spun deschis motivul pentru care scriu in ultimul timp atat de rar: am inceput, inca din 2014, un curs de calificare in meseria de consultant de vindecare pentru santate holistica. Ma simt implinita, fericita si nespus de norocoasa. Primesc o sansa enorma, pentru care sunt deosebit de recunoscatoare, si care imi permite, atat sa umplu o parte din golurile pe care cu totii le avem in propriile vieti, cat si sa adun mai departe comori noi si nepretuite. 

De aceea, cu intarziere, dar cu tot dragul si din tot sufletul, la inceput de an nou, cel mai frumos text despre tinerete si batranete:

Esti la fel de tanar ca increderea ta
  - Albert Schweitzer (1875 - 1965) -

"Tineretea nu este o etapa de viața, ci este o stare de spirit. Este impulsul vointei, vivacitatea imaginatiei, victoria curajului in fata lasitatii, triumful aventurii asupra inertiei umane.
Nimeni nu imbtaraneste pentru ca a trait un anumit numra de ani. Un om devine batran cand isi ia ramas bun de la idealurile sale. De-a lungul anilor, pielea se rideaza; prin pierderea entuziasmului, se rideaza sufletul. Grijile, indoiala, lipsa de incredere, teama si disperarea sunt adevaratii ani lungi din viata unui om, care pleaca capul spre pamant si tarasc sufletul prin praf.
Nu conteaza daca un om are 17 sau 70 de ani, in inima fiecaruia traiesc dorul de minunea vietii, uimirea la   vederea stelelor milenare si a lucrurilor si gandurilor eterne, asumarea riscului, entuziasmul copilaresc  nesatios pentru ceea ce va aduce ziua de maine, bucuria exuberanta si pofta de viata.
Esti la fel de tanar ca increderea ta in viata si la fel de batran ca indoiala ta, la fel de tanar ca speranta ta, si la fel de batran ca deznadejdea ta. Atata timp cat mesajul frumusetii, maretiei si bucuriei lumii ajunge la inima ta, atata timp esti tanar. Numai atunci cand aripile iti atrana si inima iti este acoperita de zapezile pesimismului si de gheata cinismului, numai atunci esti cu adevarat batran!
"

vineri, 12 decembrie 2014

Simplu, simplu, simplu

Cristela Georgescu este sora mea dreapta si buna. Desi eu sunt convinsa ca suntem TOTI copiii aceluiasi parinte, si deci suntem cu totii frati adevarati, inca imi vine greu sa pun in practica aceasta credinta in cazul anumitor oameni - mai am mult de lucrat cu mine insami. Altfel a fost insa, cand am intalnit-o pe Cristela: am stiut ca noi doua ne cunoastem de cand lumea.......
Am admirat de la inceput tare mult munca Cristelei si am invatat enorm de la ea in toti acesti ani. M-a pus de multe ori pe ganduri si m-a facut sa regandesc chiar multe aspecte ale vietii mele. 
Cand m-a rugat sa scriu cuvantul de incheiere pentru cartea sa, m-am speriat de-a dreptul. I-am spus mai intai ca nu pot, ca sunt in moment mult prea prinsa ca sa reusesc sa ma adun si sa scriu ceva cumsecade. Apoi mi-am dat seama, ca daca dau bir cu fugitii, doar de frica, ce fel de sora mai sunt eu atunci??? 
Asa ca mi-am mobilizat toate fortele. Mai intai am incercat cu vointa, dar mi-am dat seama ca intr-un astfel de caz, nu prea foloseste sa te ambitionezi: rezultatul este gaunos, fals si sintetic. Asa ca mi-a ramas numai sa ma rog. Caci prea grea imi aparea "misia" aceasta.... Stiam ca nu-i plac laudele, caci ea este un om cu adevarat smerit, dar cum pot eu sa scriu ceva despre Cristela fara sa o laud? Cand tot ce iese din mana, din capul si din sufletul ei este perfect: gandit pana la ultimul detaliu, nimic nu este lasat nestudiat sau la voia intamplarii!? Dar si de data aceasta, tot ea mi-a dat raspunsul: " Si mie mi-ar fi greu sa scriu despre tine, fara sa te laud. Dar de fapt nu te-as lauda pe tine, l-as lauda pe Dumnezeu pentru ca te-a facut ...".
Nu stiu cum o sa le para cititorilor cuvantul meu de incheiere, oricum nici nu conteaza de fapt, caci cartea Cristelei este o adevarata comoara care nu are nevoie de nimic altceva.... Sunt sigura ca toti parintii si toti copiii se vor bucura de ea si vor gasi in ea multe lucruri bune de invatat. Ma alatur Cristelei, dorindu-va la randul meu sa va fie cu mare folos!

Cristela Georgescu
Simplu . Versuri Hrănitoare
Moş Crăciun, Moş Crăciun
Pregătitu-s-a de drum!
Toată lumea-i invitată,
Ca să fie răsfăţată.
Atmosfera de Crăciun
E contextul cel mai bun!
Pusă la colţ de fiecare dată când scotea capul ca să întrebe dacă i-a venit şi ei vremea, Simplu îmi pare că nu a fost scrisă de mine. S-a scris şi s-a întâmplat… de la sine.

Povestea cărţii urmează la lansare, sâmbătă, 13 decembrie, de la ora 10:30, la Târgul de Crăciun (apropos, programul pentru copii este fantastic!).

Pâna atunci vă invit să citiţi o scurtă prezentare pe pagina cărţii si mă pregătesc cu bucurie să vă întâlnesc în Bucureşti, iar de la anul ... în ţară! (voi publica intreg programul evenimentelor pentru 2015 pe pagina Evenimente).

Pentru copiii acestei lumi şi pentru nemurirea steluţelor din privirea lor.

Cu drag si cu Vitamina L,
cristela