joi, 25 iunie 2015

Lumina vietii - Biofotonii

Ce trebuie sa contina in primul rand hrana pe care o consumam, ca sa fie cu adevarat sanatoasa pentru organismul uman? De ce anume are nevoie corpul nostru pentru ca sa functioneze corect? Conteaza numarul caloriilor? Care sunt cele mai  importante componente ale hranei? Vitaminele,  mineralele, proteinele, grasimile, substantele vegetale secundare (fitaminele), enzimele samd? Atat de multe intrabari si atat de putine raspunsuri.....

Oamenii de stiinta incearca sa ne faca sa credem, ca au descoperit si explicat secretul alimentatiei umane. Adevarul este insa cu totul altul. "Ceea ce stim este o picatura, ceea ce nu stim, un ocean" (Isaac Newton). Mereu se descopera lucuri noi, care darama teoriile anterioare. Si bineinteles ca noile teorii au nevoie de foarte mult timp pana sunt general acceptate. Sa nu uitam, ca ani de zile s-a considerat ca omul are nevoie numai de proteine, grasimi si glucide. Multe animale de laborator au trebuit sa plateasca cu viata, murind in chinuri groaznice, din aceasta cauza. S-a descoperit candva ca nu sunt suficiente. Urmatoarele cautari, urmatoarele schingiuri in laboratoarele stiintei. Candva s-au descoperit vitaminele. Savantii s-au comportat ca si cum l-ar fi apucat pe Dumnezeu de picior. Candva, s-a descoperit ca nu sunt nici ele suficiente. Si tot asa a mers totul mai departe, chiar si astazi functioneaza acelasi principiu: praf in ochi - cenusa in cap - praf - cenusa - praf- cenusa.... Numai ca praful se arunca strigand in gura mare, cenusa se pune in cap in maaare liniste, foarte putini oameni de stiinta sunt dispusi sa-si recunoasca deschis si sa-si accepte greselile (cel mai bun exemplu al unui om de stiinta, care desi stia ca a gresit, nu si-a recunoscut oficial greseala: Louis Pasteur!! - toata problematica vaccinurile ar arata cu totul altfel, daca Pasteur ar fi recunoscut la vremea sa ca a gresit si ca a falsificat o viata intreaga toate rezultatele cercetarilor sale). 

Asa a fost si cu fotonii. Cand Dr.med. Maximilian Oskar Bircher-Benner (1867-1939) a descoperit empiric (cu ajutorul membrilor familiei sale si a miilor de pacienti care i-au urmat dieta), ca hrana trebuie sa contina pe langa componentele cunoscute la data respectiva si inca o componenta necunoscuta. A inteles ca hrana cruda are un alt efect asupra organismului ca hrana tratata termic. A ajuns dupa ani de zile la concluzia ca aceasta componenta este lumina soarelui, atat cea stocata in hrana (in vegetale), cat si cea pe care insusi corpul omenesc o absoarebe direct. A constatat in studiile sale clinice, ca pacientii hraniti cu alimente cultivate biologic, cat mai natural posibil, se insanatosesc mult mai repede ca pacientii care consumau hrana vie, dar cu alimente cultivate conventional. La timpul sau, Dr.Bircher-Benner nu a avut cum sa demonstreze ceea ce intuise perfect  si descoperise practic (mult mai tarziu, a fost demonstrata corectitudinea teoriei sale!!) - nimeni nu l-a sustinut, a fost luat in deradere de toti colegii sai. Era cu mult prea mult inaintea timpului sau.... El recomanda pacientilor lui, sa expuna orice aliment, un timp scurt, inainte de a-l consuma, razelor de soare. Si sa consume numai alimente crescute pe terenuri cultivate biologic (organic).

Si profesorul Werner Kollath a demonstrat in studiile sale de laborator (care au durat zeci de ani), ca trebuie sa mai existe si alte substante pe langa vitamine, minerale si celelate substante cunoscute de stiinta vremii. Prof Kollath a constatat ca dietele sintetice care contin toate substantele nutritive cunoscute la vremea respectiva (1942) si considerate ca fiind vitale, provoaca pe termen lung daune grave sanatatii si duc chiar la moarte. A numit aceste componente ale hranei "Auxoni" - substante de proliferare celulara. A inteles ca exista o ORDINE a hranei, care este decisiva pentru sanatatea noastra - respectarea aceastei ordini inseamna sanatatate, nerespectarea inseamna boala. Nici teoria lui nu a fost acceptata complet de stiinta vremii.  

Tot la inceputul secolului trecut, in Rusia,  omul de stiinta Alexander Gurwitsch a descoperit biofotonii si campul morfogenetic. Prin experimentele sale, a ajuns la concluzia ca in celule este prezenta o lumina. A intuit si importanta acestei lumini in declansarea diviziunii celulare (a numit-o radiatie mitogenetica). A primit in 1930 pentru descoperirea sa aproape Premiul Nobel. Dar nici el nu avea la dispozitie aparatura necesara pentru a demonstra clar corectitudinea teoriei sale, pentru a demonstra prezenta luminii in celule vii. Dar a ramas pana la moarte convins de valabilitatea descoperirii sale.

Asa ca a trebuit sa vina in anii ´70 profesorul Fritz-Albert Popp (Germania) ca sa schimbe lucrurile. Paradoxal, Prof. Popp a vrut sa demonstreze ca NU exista lumina in celula. A construit cu asistentul sau un aparat deosebit de sensibil pentru masurarea luminii, si spre marea sa uimire, a putut demonstra prezenta luminii in celule: caci acum, cu acest aparat, se putea chiar masura intensitatea luminii din celula (intensitatea acestei lumini din celulele vii este foarte slaba, ar putea fi comparata cu lumina unei lumanari aflate la 20km distanta). Si a confirmat, exact asa cum a presupus Gurwitsch, ca acesta este modul de comunicare al celulelor: caci in fiecare celula au loc intr-o secunda peste 100.000 de reactii chimice - acest proces poate avea loc organizat si coerent numai daca informatia este transmisa cu viteza luminii! Va imaginati despre ce cifra este vorba? Un organsim uman are 70-100 trilioane celule.  Daca inmultim cu 100.000,  ajungem la o cifra aproape imposibil de imaginat. Si care ne arata in acelasi timp granitele mintii noastre.

La inceput, Fritz-Albert Popp a numit aceasta lumina emisa de organsimele vii, "lumina vietii". Mai tarziu a adoptat termenul de biofotoni, care a fost general acceptat. S-a plecat de la urmatoarele puncte:
- toate celulele se afla in directa legatura cu lumina soarelui;
- in toate celulele vii este prezenta lumina;
- toate celulele primesc informatii si criterii de ordine de la lumina naturala a soarelui;
- toate celule emit lumina.

 Ca si laureatul premiului Nobel, Erwin Schrödinger, si Prof. Popp demonstreaza ca prin hrana nu se asilimeaza calorii, ci de fapt ORDINEA continuta in hrana respectiva. "Coerenta (ordinea) luminii solare se afla in directa legatura cu ordinea din interiorul celulelor". Prin consumarea unui aliment, preluam lumina inmagazinata in el, care este necesara pentru dirijarea si efectuarea proceslor din organism. Dupa Popp, nu suntem de fapt nici vegetarieni, nici omnivori, ci suntem in primul rand consumatori de lumina, fiinte care  traiesc din lumina. Suntem cu totii copii ai soarelui.....

Prof. Popp: "Sistemele animale si umane sunt sisteme entropice care încearcă sa mentina entropia negativa. Adica suntem sisteme dezordonate, care "sug" in mod repetat informatii pentru a-si mentine ordinea."

Ce a constat practic profesorul Popp? A analizat nenumarate alimente si a constatat ca biofotonii depind in primul rand de prospetimea alimentului respectiv. Cu cat trece mai mult timp de la recoltare, cu atat scade emisia biofotonilor. A demonstrat ca alimentele bio emit mult mai multi biofotoni ca cele conventionale, dar NUMAI daca sunt SI proaspete. Adica o salata bio culeasa cu doua saptamani in urma, transportatat pe mii de km prin lume, nu mai are decat foarte putini biofotoni. Deci, decat sa cumparam o astfel de salata de la super-market, avem mult mai multe avantaje daca cumparam o salata de la un taran!! La o leguma tinuta in frigider cateva zile, se consemneaza pierderi masive de biofotoni. Toate produsele congelate, nu mai emit decat foarte putini biofotoni (si raspunde asa si la intrebarea: De ce nu este congelarea buna, desi se pastreaza doar toate vitaminele?). Toate legumele crescute in sere contin de asemenea mult mai putini biofotoni ca cele crescute in bataia vantului, udate de ploaie si incalzite de soare (acum intelegeti de ce vlastarii sunt NUMAI o solutie de compromis??). Plantele din flora spontana au cel mai mare continut de biofotoni: caci in ele este inca inmagazinata toata forta divina, nu a intervenit nicio minte omeneasca care sa le modifice si sa le strice ORDINEA desavarsita (aici nu este vorba numai de manipularea genetica, caci si prin incrucisari repetate se schimba masiv informatia genetica a plantelor - cel mai bune exemplu ni-l dau cerealele: Dr. Seignalet sublinia ca tocmai aceste modificari multiple au dus la reactiile negative pe care foarte multi oameni le au astazi la cereale si conform cercetarilor sale, dintre toate cerealele, numai Triticum monococcum= Einkorn (germana)= petit épeautre sau l´engrain (franceza) = einkorn wheat (engleza) mai are numai 7 perechi de cromozomi - initial, acest lucru era valabil pentru toate cerealele- astazi, absolut toate celelalte cereale au 14 sau 21 de perechi de cromozomi, inclusiv spelta, kamut si Urkorn).

Prof. Fritz-Albert Popp: "Orice aliment fiert, prajit, pasteurizat, inghetat, incalzit la microunde este practic mort. Daca consumam o astfel de hrana, mancam numai un ambalaj gol, fara nicio valoare nutritiva. Urmarile sunt functionarea deficitara a organismului si imbolnavirea organelor." 


Aici devine inca o data clar, si de ce o hrana de raw vegan, superprocesata in fel si chip (mixata la turatii foarte mari, deshidratata ore in sir, preparata un timp foarte lung, pentru a-i a un aspect deosebit, NU reprezinta o solutie viabila. SI de ce toate alimentele pe care le cumparati, frumos ambalate, fie ca se numesc superfood, aliment minune sau mai stiu eu cum, nu au NICIODATA aceeasi valoare nutritiva ca planta proaspata din care provin!! Superfood stie numai Mama Natura sa faca!

Plantele dau mai departe informatia pe care o detin. Plantele si animalele slabite, bolnave, otravite sunt complet diferite de cele crescute in lumina soarelui si care au putut sa se dezvolte natural.
Popp:"Cu biofotonii preluam un volum gigantic de informatie, care este tehnic pentru noi de neimaginat. Pentru ca odata cu hrana, preluam si informatia continuta in ea, si de aceea este deosebit de important pentru noi ca aceste informatii sa fie pozitive. Asa puteti inlocui haosul si dezordinea din organism cu ORDINEA."

Natura ne ofera toate alimentele de care avem nevoe, in forma ideala pentru organismul uman. Nu avem de fapt nevoie sa facem nimic, caci prin toate procedele pe care le aplicam alimentelor, nu facem decat sa le DENATURAM (!!) si sa le micsoram drastic valoarea nutritiva. 

Natura este perfecta. Omul infatuat isi imagineaza ca el ii poate imbunatati creatia. O greseala pe care o platim de mii de ani cu boala si moarte prematura. 

Din pacate, nici meritul profesorului Popp nu a fost pe deplin recunoscut. A fost mazilit din mai multe posturi universitare pe care le-a detinut, a fost denigrat, a fost batjocorit si s-a facut tot posibilul sa fie impiedicat in cercetarea sa. Profesorul Popp este acum bolnav, s-a retras din viata publica. Fiul si asistentul sau, Alexander Popp  ii continua din fericire lucrarea vietii. Iar o multime de savanti din Japonia si USA ii duc studiile si cercetarile mai departe.

Ca de obicei, nu pot face pe blog un rezumat al muncii de o viata a unui om. Ca si pana acum, orice postare poate fi vazuta ca un simplu indicator, care arata o posibila noua directie. Un mic impuls de a cerceta mai departe pe cont propriu. In limba romana, puteti citi AICI (Qui bono? - unul dintre cele mai bune site-uri despre medicina alternativa!!) un interviu cu Prof. Popp (deosebit de important, Popp a descoperit o noua metoda de diagnosticare cu ajutorul biofotnilor, specialzandu-se mai ales in diagnosticarea cancerului). Cunoscatorilor limbii germane le recomand cu cea mai mare caldura cartile Prof. Popp, in special "Die Botschaft der Nahrung", Zweitausedneins - Frankfurt am Main. 

 In final, as vrea sa mai fac cateva mici exercitii de gandire logica.
I. Valoarea nutritiva a alimentelor pe care le consumam ar putea fi structurata si asa:
1. legume, fructe, seminte, cereale (la Prof. Popp si produse de origine animala) cultivate in propria gradina si consumate cat mai proaspat posibil (bunica se gandea dimineata ce vrea sa gateasca pentru pranz si se ducea in gradina si lua ce avea nevoie, exact inainte sa inceapa sa faca mancarea!).
2. legume, fucte, seminte, cereale de la un mic producator (cu cat este ferma mai mare, cu atat este calitatea mai scazuta!) din apropiere, de preferinta unul care face agricultura bio.
3. Piata.
4. Magazine mici bio.
5. Magazine mari bio. 
Este cred mai clar ca niciodata, ca de la supermarket se cumpara numai in caz de forta majora......

II. Vedeti din acest unghi toata tematica legata de vitamina D in noua lumina pe care o arunca biofotonii? Intelegeti si mai bine de ce nu e bine sa purtam ochelari de soare (mai ales copiii!), sa ne cremuim cu toate chimicalele, sa evitam soarele si sa stam prea mult inchisi in case si birouri? Vedeti acum mai bine toate conexiunile??

III. Soarele este o solutie general valabila pentru TOATE bolile: indiferent de ce boala suferiti, indiferent ce tratament urmati, statul afara la soare si aer curat, va va ajuta enorm si va avea o contributie majora la restabilirea starii de sanatate!
IV. Lumina este o radiatie electromagnetica. Celulele nostare comunica si functioneaza pe baza acestei radiatii electromagnetice. Nu este la mintea cocosului, ca orice alte radiatii electromagnetice cu care interfereaza au un efect asupra lor (incalculabil si imposibil de apreciat dupa parerea mea)? 
Telefonia mobila este un risc major. Daca va faceti griji pentru sanatatea copiilor vostri, inchideti-va in primul rand telefonul mobil. Nu le cumparati telefoane mobile si nu-i lasati prada tehnicii moderne (cu cat este copilul mai mic, cu atat este efectul negativ mai daunator! - stiu ca de la o anumita varsta nu mai puteti sta in calea mersului lucrurilor, dar macar atata timp cat sunt mici, puteti face cu adevarat ceva pentru sanatatea lor). Poate ca este totul numai o furtuna intr-un pahar cu apa si poate ca telefonia mobila nu are efectele dezatroase, care sunt prezentate repetat, de ani de zile, in studiile a nenumarati savanti, la nivel mondial. Dar daca totusi se va dovei candva ca acesti savanti au avut dreptate, credeti ca veti mai putea sa mai dorimiti linistiti vreodata?
Si nu va lasati imbroboditi: nu are nimeni cum sa spuna exact, ce efecte are aceasta poluare electro-magnetica asupra organismelor vii. Caci s-a ajuns la un nivel fara precedent in istoria lumii. Nu a mai existat asa o situatie.  Informatii exista, trebuie doar sa le si folosim, de aceea, vizionati neaparat si acest film:
e


Mai multe amanunte despre poluarea electro-magnetica gasiti AICI.
Eu nu folosesc telefonul mobil. Il tin inchis in masina, il am doar pentru cazuri de urgenta. Acasa nu avem WLAN si telefon fara fir, si eu dau intotdeauna numarul meu de fix (nu am nici macar un robot - cine vrea sa ma gaseasca, ma va gasi oricum, chiar daca nu sunt permanent accesibila prin telefonul mobil). Copiii mei nu au avut telefon mobil, iar eu am evitat sa telefonez pe mobil atat in timpul sarcinii (un aspect deosebit de important!), cat si in prezenta lor (atentie: mai ales in masina!) - de-abia la 15 ani si-a cumparat fiul meu primul telefon: din banii lui de buzunar. Mare lectie si pentru mine, caci a venit timpul sa inteleg ca fiecare are drumul lui si ca eu nu sunt raspunzatoare pentru toti si toate.....
Sigur ca este  ca si cu fumatul, s-ar putea spune: degeaba nu vorbesc eu la telefon, daca toti ceilalti o fac in jurul meu. Dar stiu ca EU nu pot controla decat faptele mele si atitudinea mea. Si atunci ma bucur, ca atat cat sta in puterea mea, reduc smogul electro-magnetic care duce la imbolnavirea oamenilor, animalelor, vegetatiei. Si la distrugerea acestei frumoase lumi.....

vineri, 12 iunie 2015

Cum poți fi tânăr la orice vârstă - Wilhelm Fiebiger (Germania), 98 de ani

Când am citit, în 2007, pentru prima dată articolul lui Wilhelm Fiebiger (în Natürlich leben 1/2006), cu titlul "Şi la 88 de ani poţi fi tânăr", am fost învăluită, parcă, de o vrajă. Am simţit imediat că Wilhelm ne comunica în acel articol ceva foarte important. De aceea, l-am şi sunat atunci direct la telefon. Wilhelm a fost tare drăguţ, a stat foarte mult timp de vorbă cu mine şi mi-a răspuns la toate întrebările. Ba mai mult, m-a invitat împreună cu întreaga noastră grupă de sănătate din Hunsrück (Germania) la el acasă. Din păcate, nu am reuşit la vremea respectivă să-i urmăm invitaţia.


Dar de atunci, Wilhelm Fiebiger şi-a păstrat un loc, numai al lui, în inima mea. Şi de aceea, am fost foarte fericită când am citit, câţiva ani mai târziu, cartea "Îmbătrâneşti- rămâi sănătos" de Manfred Bruer: autorul i-a dedicat lui Wilhelm Fiebiger un întreg capitol. Wilhelm împlinise, între timp 94 ani, dar era încă foarte bine şi sănătos. Ceva mai târziu, l-am putut vedea chiar şi la televizor, în emisiunea "Nachtcafé": Wilhelm  a stat în cap şi a povestit pe scurt (mult prea pe scurt pentru mine) despre viaţa lui.


In 2014, am citit un nou interviu cu Wilhelm Fiebiger şi în acest an, am avut în cele din urmă marele noroc să-l întâlnesc şi personal la Congresul "Îmbătrâneşti - rămâi sănătos" din Bad Camberg (Germania), la care Wilhelm participă întotdeauna ca vorbitor.

Aici era spre sfarsitul congresului: eu eram franta de oboseala - de atata stat in picioare si de vorbit cu atatea sute de oameni. Willi era fresh si bine dispus ca nimeni altul, desi si pentru el ziua incepuse exact la fel de devreme ca si pentru noi ceilalti participanti (la 8 dimineata faceam standul) - Photo Lenka Köpp

Pentru mine a fost clar din prima clipă: aşteptările mele au fost cu mult depăşite. Wilhelm este şi mai prietenos, mai echilibrat, mai cumsecade, mai sănătos, mai tânăr, ba chiar şi mult mai frumos decât am crezut eu. Dacă stai faţa-n faţă cu el, ai într-adevăr probleme să crezi că este deja trecut de 98 de ani. Wilhelm este o persoană carismatică şi te simţi foarte bine în prezenţa sa.
Wilhelm Fiebiger in fata lemnelor taiate de el (singur!!) si puse in stiva in toamna 2014: se inmultisera prea tare copacii si feceau prea mutla umbra straturilor de legume

Îi place să le spună tuturor celor care vor să-l asculte "secretul său". Mulţi oameni sunt, însă, dezamăgiţi: căci nu este nimic spectaculos sau special. Ba mai mult, nici măcar nu este ceva nou. Este exact ceea ce noi toţi ştim deja. Este exact ceea ce marii oameni ne spun de mii de ani. Poate că, de fapt, secretul constă tocmai în faptul de a face cu hotărâre ceva? De a pune în practică ceea ce ştii atât de bine teoretic?

Straturi inaltate - in Germania, clima este mult mai dificila ca in Romania

Wilhelm se trezeşte în fiecare dimineaţă devreme (ora 6) şi se duce la culcare tot devreme (ora 21). Mănâncă puţin (cel mult 400 g la o masă), cea mai mare parte a alimentelor în stare crudă. Prima masă, masa de prânz la ora 12, este constituită din fructe. Ultima masă, aproximativ la ora 18, este în funcţie de sezon constituită din: salată, morcovi, praz, ţelină etc. -  legumele fiind, în parte, fierte puţin la abur. În plus, lui Willi îi place să mănânce şi câte o felie de pâine „bio”: pe care însă o lasă mai întâi să se usuce şi să devină tare - pentru a le da şi dinţilor (proprii!) ceva de lucru.


Renumitele pofte şi excepţii carnivore, mari provocări în lumea raw food-iştilor, nu reprezintă o temă pentru Willi: el este conştient de faptul că acestea sunt în detrimentul sănătăţii sale şi reprezintă, în fapt, o trădare faţă de el însuşi. Mai multe gânduri, chiar că nici nu mai este nevoie să ne facem.


Deosebit de important - între cele 2 mese, nu se mai mănâncă nimic! Şi se mestecă întotdeauna totul foarte bine! De asemenea, Willi pune accent pe felul în care se mănâncă: în linişte şi pace, cu recunoştinţă şi mulţumire. El spune mereu înainte de masă o rugăciune. Dar eu ţin însă foarte mult la rugaciunea învăţată de la Părintele Teofil Păraian , după mine cea mai frumoasă rugaciune românească pentru masă, vi-o dau cu drag mai departe:  "Cruce-n cer, cruce-n pământ, cruce-n locul în care mă culc, cruce-n casă, cruce-n masă, îngerii prin jur de casă, Dumnezeu cu noi la masă".


Dar Wilhelm ştie, de asemenea, şi cât de importantă este mişcarea fizică. De trei ori pe zi, înainte de masă, stă cel puţin 5 minute în cap. Face de câteva ori pe zi şi exerciţii de respiraţie profundă şi practică exerciţiile fizice "5 Tibetani", cu 21 de repetări. De asemenea, consideră ca fiind foarte importantă o poziţie dreaptă a corpului,  deoarece numai într-un corp drept, va putea energia vieţii să circule liber. În plus, Willi are un teren de cca. 3.000 m² pe care l-a transformat într-o adevărată grădină a Raiului. Îşi cultivă singur o foarte mare parte a alimentelor pe care le consumă - căci mai proaspăt, mai curat, mai plin de energia pozitivă a muncii făcute cu iubire, mai „bio” unde să găseşti, dacă nu în propria grădină??

 
Rosiile si strugurii au nevoie de solar. A avut si smochini, dar s-au facut prea mari, i-ar fi trebuit pentru ei o sera.

În cazul în care vremea îl împiedică să lucreze afară, în curte sau în grădină, el foloseşte timpul pentru a lucra în atelierul său complet echipat (are chiar şi un fierăstrău circular!). Repară şi crează lucruri minunate - nefiind bogat, trebuie să socotească bine fiecare bănuţ, nu poate să-si cumpere orice. Are foarte multe lucruri făcute el, ca alternative grozave ale unor produse scumpe (vezi ultima fotografie cu scaunul de yoga pentru stat în cap). El face şi absolut toate muncile necesare în casă şi grădină, fără niciun ajutor (de la curăţenie şi până la tăierea copacilor - chiar şi maşina o conduce în continuare singur, căci pentru că locuieşe într-un sat foarte mic, are nevoie şi de maşină). Willi are, de asemenea, şi o bibliotecă foarte bogată, cu peste 4000 de cărţi: rafturile de cărţi au umplut toată mica lui căsuţă de lemn şi au ajuns până şi-n bucătărie!
In bucatarie
In spate, se vad iar rafturile de carti din bucatarie, pe ambele parti!

Alte două lucruri esenţiale pentru o sănătate bună la vârsta a treia ar mai fi: castitatea şi atitudinea mentală. Cu orice ocazie, Wilhelm subliniază că suntem fiinţe spirituale, cu un corp fizic şi de aceea este foarte important să fie lăsate să intre în minte doar gânduri constructive şi pozitive. Motto-ul vietii sale: "Dumnezeu este în mine - eu sunt în Dumnezeu." Wilhelm consideră că învăţăturile din Predica de pe Munte ar trebui să constituie baza vieţii fiecărui om: "Să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi şi pe Dumnezeu mai presus de toate".
Pe usa dulapului din bucatarie

Foarte importantă este, de asemenea, iertarea. Trebuie să învăţăm să facem pace şi să iertăm. Wilhelm este, pentru mine, un foarte bun exemplu al unui om care trăieşte în pace cu sine şi cu tot restul lumii. Din păcate, nu cunosc mulţi astfel de oameni!


În opinia sa, sensul vieţii omului este ca acesta să depună eforturi pentru a lucra cu sine însuşi, pentru a se perfecţiona, pentru a deveni fiinţa pe care Dumnezeu a gândit să o facă atunci când ne-a creat.


Willi ştie,  de asemenea, că este mereu protejat şi susţinut: bunul sau înger păzitor este, pentru el, un însoţitor permanent: căci el i-a salvat viaţa nu numai în război, ci şi in multe alte momente critice din viaţa sa.


Wilhelm este un om liber. El s-a eliberat de toate fricile: de sărăcie, de bătrâneţe, boală şi moarte. El este, de asemenea, un om mulţumit şi fericit: fiecare zi este, pentru el, un miracol şi o ladă de comori, din care poate să scoată mereu noi puteri, bogăţii şi minuni.


Iar Wilhelm este şi cea mai bună dovadă vie, că o viaţă lungă şi sănătoasă nu este condiţionată nici de constituţia fizică: copil fiind, el a avut rahitism şi a fost foarte mic, slab şi bolnavicios. De asemenea, el a trebuit ca tânăr bărbat să meargă în război: a fost înrolat în Wehrmacht în decembrie 1938 şi în aprilie 1945 a fost rănit grav.


Nici nu a avut o viaţă uşoară şi lipsită de griji: a cunoscut încă de la începutul vieţii sale mari lipsuri (s-a năcut pe 6 aprilie 1917), a fost soldat în cele de-al doilea război mondial, a muncit mereu foarte greu, a fost de mai multe ori căsătorit, a fost obligat de circumstanţe familiale să o ia (la 74 de ani!) de la zero, să-şi vândă ferma din Alpi şi să îşi refacă viaţa, în o altă regiune a Germaniei şamd.


Wilhelm Fiebiger se simte atât de sănătos, încât el nu are nevoie nici să meargă la medic, nici să ia medicamente. Nu are nevoie de niciun tratament şi nu suferă de nicio boală. Dacă-l întrebi, nici nu mai ştie când a fost ultima dată la medic. Şi astăzi, la 98 ani, el poate citi în continuare literele de mărime normală (cum sunt în orice carte) fără ochelari (are nevoie de ochelari de lectură doar pentru textele scrise cu litere foarte mici). Doar de un aparat auditiv are nevoie uneori. Ca urmare a rănirii sale din timpul războiului, timpanul dintr-o ureche i-a fost distrus complet, iar celălalt timpan a fost, la rândul său, foarte deteriorat.


Pentru Wilhelm, sensul vieţii lui este şi de a fi un bun exemplu pentru ceilalţi oameni. Îşi doreste să arate că fiecare om în parte decide singur dacă este sănătos sau bolnav. Nu suntem victmele sorţii, ale mâniei lui Dumnezeu, ale karmei, ale condiţiilor sociale, economice, politice şamd. Suntem, de fapt, alături de Dumnezeu, co-creatorii propriei vieţi.


Noi oamenii uităm (sau nu vrem să recunoaştem), în general şi mult de prea multe ori, că cele mai mari lucruri în viaţă sunt, în acelaşi timp, şi cele mai simple. Dar nouă ni se pare că numai ceea ce este scump, complicat, exotic, rar, este şi valoros - parcă în ziua de astăzi mai mult ca oricând. Nu mai putem crede că tot ceea ce este natural şi simplu conţine, de fapt, şi răspunsurile la toate marile întrebări ale vieţii noastre.


Într-o anumită măsură, Wilhelm Fiebiger este un om care le strică celorlaţi oameni "jocul". El răstoarnă, prin exemplul vieţii sale, toate teoriile şi concepţiile greşite înrădăcinate în mintea multora dintre noi. Dar după ce citeşti sau asculţi povestea lui Wilhelm, nu mai poţi trece iar "Păcăliciul"  genelor proaste, bacteriilor rele, virusilor criminali, constituţiilor fragile, condiţiilor dificile de trai, şocurilor emoţionale, accidentărilor vechi etc. - când totul era atât de comod pentru noi....


Wilhelm nici măcar nu a descoperit vreo pastilă minune, un superaliment (superfood) sau o plantă medicinală cu puteri necunoscute până acum (aşa cum suntem permanent, la intervale regulate, bombardaţi de industria „medicamentelor naturale”, care poate fi, din ce în ce mai puţin deosebită de industria farmaceutică - ieri aloe vera, azi goji, mâine chia, poimâine floarea de cocotier şamd).


Nu, Wilhelm arată clar, că depinde numai de noi înşine dacă rămânem sănătoşi şi dacă ne păstrăm, chiar şi la bătrâneţe sănătatea fizică, mentală şi emoţională  şi suntem, astfel, în stare să ducem o viaţă demnă şi frumoasă, până la ultima suflare. El ne demonstrează aceste adevăruri pas cu pas (şi, de asemenea, ne oferă astfel un minunat "manual de folosinţă"). Nu avem nevoie de bani, de condiţii speciale, de echipamente sofisticate, de tratamente costisitoare, de clinici ultramoderne. După Wilhelm Fiebiger, este suficient să ducem o viaţă cât mai naturală şi să respectăm legile naturii şi legile cosmice. Să avem încredere deplină în Creatorul nostru şi să-I respectăm Creaţia. Să trăim valorile vechi de când lumea: omenia, bunătatea, iubirea, nădejdea. Este suficient pentru a aduce astfel pace în sine, şi, în acelasi timp, în lume. E simplu, şi fiecare dintre noi poate face acest lucru. Nu avem nevoie de multe lucruri: trebuie doar să vrem şi apoi să şi punem în practică.
Concluzia - Se poate. Simplu şi natural. Fără mare tam-tam. Nu e nevoie de briz-briz-uri. Totul e  să vrei.....


Pe 31 mai 2015, Wilhelm m-a invitat la el acasă, ca să-mi arate paradisul lui. A fost tare frumos şi am plecat de la el cu o mulţime de daruri: în afară de timpul şi de prietenia lui, de sfaturile nepreţuite şi pline de înţelepciune, de energia pozitivă şi de sprijinul sufletesc, Willi mi-a dăruit şi multe cărţi, banane organice şi un scaun de yoga pentru stat în cap. Iubesc scaunul acesta. Mi l-am pus în sufragerie şi stau în cap de mai multe ori pe zi. Şi mă gândesc de fiecare dată, plină de recunoştinţă şi de bucurie, la Willi! Dragul meuWilli, îţi mulţumesc din tot sufletul!

Toate cele bune şi cu toată dragostea,

Mihaela Walter

Consultant de vindecare holistică (Germania)


Belgia, iunie 2015



Esti la fel de tanar ca increderea ta
  - dupa poezia "Youth" de Samuel Ullman  ( 13. April 1840 - † 21. März 1924) -

"Tineretea nu este o etapa a vietii, ci este o stare de spirit.


Este impulsul vointei, vivacitatea imaginatiei, victoria curajului in fata lasitatii,  
triumful aventurii asupra inertiei umane.
Nimeni nu imbtaraneste pentru ca a trait un anumit numra de ani
Un om devine batran cand isi ia ramas bun de la idealurile sale. 
De-a lungul anilor, pielea se rideaza; prin pierderea entuziasmului, se rideaza sufletul
Grijile, indoiala, lipsa de incredere, teama si disperarea sunt adevaratii ani lungi din viata unui om, care pleaca capul spre pamant si tarasc sufletul prin praf.
Nu conteaza daca un om are 17 sau 70 de ani,
 in inima fiecaruia traiesc dorul de minunea vietii, uimirea la   vederea stelelor milenare si a lucrurilor si gandurilor eterne, asumarea riscului, 
entuziasmul copilaresc  nesatios pentru ceea ce va aduce ziua de maine, 
bucuria exuberanta si pofta de viata.
Esti la fel de tanar ca increderea ta in viata si la fel de batran ca indoiala ta, 
la fel de tanar ca speranta ta, si la fel de batran ca deznadejdea ta. 
Atata timp cat mesajul frumusetii, maretiei si bucuriei lumii ajunge la inima ta, 
atata timp esti tanar. 
Numai atunci cand aripile iti atrana si inima iti este acoperita de zapezile pesimismului si de gheata cinismului, numai atunci esti cu adevarat batran!"


joi, 4 iunie 2015

Arno Stern si jocul picturii - Alfabetul copiilor fericiti

Imi pare atat de rau, ca de atata timp nu am ajuns sa scriu cum se cuvine despre Arno Stern. Timpul zboara si eu alerg dupa el..... Din februarie, fiica mea si cu mine mergem la "Jocul picturii" la un mic atelier din La Hulpe (Belgia). Sylvie (Atelier Alvéole) este un adevarat inger pazitor al comorii descoperite de Arno Stern, i-a inteles foarte bine principiile si face treaba nemaipomenit de buna. Orele in Closlieu sunt o adevarata minune, o lecite de fericire. Pentru orice copil si pentru orice adult!

Sursa foto: Atelier Alvéole
Sursa foto: Atelier Alvéole
Jocul picturii nu este o terapie. Si totusi te ajuta, dupa mine, mult mai mult ca timpul petrecut pe canapeaua vreunui psiholog. Caci are de fapt, o valoare profunda, mult mai mare ca sedintele de psihoterapie!
Sursa foto: Atelier Alvéole
Jocul picturii nu este o pedagogie alternativa. Aici nu inveti nimic din ceea ce celor multor mame li s-ar parea important pentru copiii lor. Nu inveti nici cum se deseneaza case, nici nu afli mai multe despre tehnica portretului, nici nu-ti spune cineva ceva despre teoria culorilor. Aici inveti de fapt ceva mult mai important. Ceva esential pentru viata. Aici reusesti sa scoti la suprafata comoara ascunsa in adancul sufletului tau, de existenta careia cei mai multi dintr noi nu au nici cea mai vaga idee.

Jocul picturii nu este arta.  Activitatea copiilor nu este artistica, ei nu impartasesc nimic prin creatiile lor. Lasa o urma, care nu este facuta pentru cineva, ci este doar facuta ca fapt in sine.

Arno Stern este intemeietorul scolii "Academia de joi", care mai functioneaza si astazi la Paris, unde a creat un spatiu special "Closlieu", un loc inchis si aparat, unde oamenii isi pot regasi, prin intermediul picturii, radacinile ancestrale. Caci omenirea s-a servit dintotdeauna de semnele trasate pentru a comunica. Dar dacă imaginea a permis comunicarea cu alte persoane, o funcție principală a urmei trasate a rămas necunoscută. Atunci când nu mai este facuta pentru alții - atunci când este eliberata de nevoia de a fi înțealesa de către un receptor - manifestarea acestei urme poate deveni exprimarea memoriei organice. Capacitatea de a lasa urme apare foarte devreme in gesturile copilului.

Arno Stern a descoperit totul absolut intamplator. Arno fiind evreu, fugise cu parintii sai din Germania, mai intai in Franta si apoi in Elvetia. De aceea, el nu a mai mers de la 9 ani regulat la scoala, dar a adunat in toate locurile (a stat si intr-un lagar de refugiati pentru evrei in Elvetia) in care si-a petrecut copilaria si adolescenta, toate comorile care i-au iesit in cale: muzica, pictura, literatura, filosofie. 

Dupa anii grei de razboi, directorul unui camin de copii orfani l-a angajat pe Arno ca sa asigure pentru 150 de copii de evrei, traumatizati de raboiul prin care tocmai trecusera si in care-si pierdusera parintii, o simpla ocupatie intre si dupa orele de scoala. Erau vremuri grele, nu se gaseau materiale, spatiile erau foarte limitate si totul era o lupta pentru supravietuire. Dar tocmai aceste conditii grele au constituit faptul hotarator, care i-a permis lui Arno sa faca marea sa descoperirea. Caci el era mult prea preocupat sa procure hartie, culori, pensule si sa creeze un spatiu in care sa aiba loc toti copiii, pentru a isi mai face ganduri despre cum ar putea organiza totul cat mai valoros din punct de vedere pedagogic sau artistic. Arno i-a lasat pur si simplu pe copii sa deseneze. Pentru a mari spatiul, a scos mesele la care ar fi terbuit sa picteze copiii, a batut scanduri in fata ferestrelor si i-a lasat pe copii sa deseneze in picioare, foile fiind fixate cu pioneze pe pereti. In mijlocul camerei se afla masa-paleta. 


Si dintr-o data, Arno Stern a constat ca era suficient: copiii nu aveau nevoie de indrumarea lui, caci sfaturile lui nu ar fi avut sens si i-ar fi distras numai pe copii, indeparatandu-i de mesajul din interiorul lor. Arno Stern a devenit martorul unui fenomen fascinant si necunoscut pana la vremea respectiva. 


Arno Stern este de fapt un adevart om de stiinta, el a inventat  astfel "Jocul picturii" si a descoperit "formulatia", care este expresia memoriei organice, a codului genetic si a amintirilor intrauterine. Ca sa demonstreze universalitatea descoperirii sale, Arno Stern a pornit, doar cu un mic geamantan metalic, o masa-paleta pliabila si multe foi de hartie, intr-o calatorie de-a lungul si de-a latul pamantului. A ajuns in Peru, Mexic, Etiopia, Nigeria, Afganistan si Noua Guinee, studiind aici diferite popoare neatinse de "civilizatie". Si a constatat ceva cu totul suprinzator si nemaiauzit (pentru cei mai multi dintre noi): toti copiii pe care i-a pus sa deseneze, fie ei locuitori ai junglei tropicale, desertului sau stepei (care nu mai desenasera vreodata pe o coala de hartie), desenau EXACT acelasi figuri ca si copiii parizieni! Arno a inteles ca este vorba despre limba ancestrala a omenirii, o limba universala, independenta de etnie, cultura sau mediul social. Un alfabet general valabil in spatiu si timp.  AICI puteti vedea fotografii facute de Arno Stern in timpul calatoriei sale.

De aceea, nici pana in ziua de astazi, in Closlieu nimeni nu este indrumat in vreun fel. Niciun desen nu este evalut, criticat, comentat sau laudat. Iar desenele raman pentru totdeauna in Closlieu si sunt arhivate, copiii nu le pot lua acasa. Caci in momentul in care stii ca poti arata desenul, nu mai desenezi DOAR pentru tine sau de dragul de scoate la suprafata ceva adanc ingropat in suflet, ci te stradui sa faci ceva demn de admiratie. Desenezi ceea ce asteapta ceilalti sa vada si nu ceea ce este cu adevarat in tine!

Nu mi-am putut imagina (vad din ce in ce mai clar, ca in toti anii de scoala, s-a facut TOTUL pentru ca sa fím indepartati de noi insine), ca imi va fi atat de greu sa stau in fata unei foi albe. La primele sendite, parca aveam mainile si mintea legate, cumva nu puteam sa pictez fara sa am o tema clara, data de altcineva sau aleasa de mine!! Mi s-a parut extrem de greu sa  pictez fara sa gandesc: sa pictez doar din inima si din suflet, si nu din cap......


In centrul camerei se afla masa paleta, iar participantii deseneza pe pereti. Totul este simplu si functional, domneste o atmosfera de pace si de liniste. De cele mai multe ori, eu reusesc sa ma concentrez si sa intru atat de bine in adancul meu, incat nici nu mai sunt constienta de ce se intampla in jurul meu. Ora trece ca un vis frumos......
Sursa foto: Atelier Alvéole
De cand am citit prima data despre Arno Stren, de la primele cuvinte despre formulatie, mi-am dat seama ca in spatele teoriei sale se ascunde ceva maret. Nu m-am inselat. Am fost de la prima ora la Slyvie, in Closlieu nemaipomenit de entuziasmata si recunosc ca mi-au fost depasite cu mult asteptarile! Ca de obicei, practica a batut teoria! Si asa, eu am mai gasit inca o cheie a fericirii..... 

Daca vreti sa le faceti un bine copiilor vostri, cititi-l pe Arno Stern. Eu nici nu pot si nici nu vreau sa fac aici un rezumat al muncii sale: caci este imposibil de concentrat o teorie de o asa de mare complexitate. Ca de obicei, va dau aici numai un mic impuls. Va pun la dispozitie sursele de unde pueti afla direct mai multe. Cercetati si documentati-va singuri mai departe. Pentru binele vostru si al copiilor vostri! Pnetru fericirea voastra! Pentru frumusete, pentru bucurie si pentru o lume mai buna!


marți, 5 mai 2015

"Imbatranim - ramanem sanatosi"

Sambata/duminica 9/10 mai 2015, va avea loc in localitatea Bad Camberg (Germania) congresul "Imbatranim - ramanem sanatosi". Organizatorul congresului, Manfred Bruer este preocupat de foarte multi ani de procesul imbatranirii, a scris o carte foarte faina pe aceasta tema si a adunat o experienta vasta, demna de impartasit.
Sursa foto: Manfred Bruer
 In zilele noastre, mentalitatea colectiva s-a schimbat foarte mult: tot mai multi oameni incearca sa impinga cat mai departe, undeva pe ultima latura din spatele vietii, momentul imbatranirii. Batranetea a capatat o conotatie negativa si aproape nimeni nu mai vrea sa fie batran. Vrem numai solutii simple si imediate. Si vrem sa depunem oricum cat mai putin efort posibil. Iar responsabilitatea o pasam cu mare drag pe spatele altora..... Cei mai putini dintre noi sunt dispusi sa priveasca adevarul in fata si sa accepte realitatea: caci daca recunoastem si acceptam un fapt ca adevarat (de exemplu, faptul ca modul de viata si alimentatia au un rol hotarator in procesul de imbatranire), suntem inevitabil obligati sa suportam consecintele si sa actionam in consecventa. Adica, pentru a ramane la exemplul imbatranirii, vine momentul sa ne suflecam manecile si sa ne punem pe treaba: ne schimbam modul distructiv de viata si modul nesanatos de alimentatie; iesim din starea pasiva si incepem sa ne miscam in aer liber; ne reevaluam modul de gandire; urmarim cu multa disciplina, hotarare si consecventa telul propus; citim, studiem, ne informam temeinic, dar mai ales, SI aplicam permanent in practica tot ceea ce invatam teoretic  samd. Mda, iar vin eu cu astfel de solutii incomode. Probabil aceasta este si explicatia logica a popularatitatii destul de reduse. Noroc ca statisticile de blog ma lasa in continuare "rece": caci ca si pana acum, scriu acest blog doar pentru ca trebuie sa spun ceea ce stiu, vad totul ca pe o datorie de onoare fata de marii mei invatatori. Si pentru ca stiu ca in realitate nu exista nici scurtaturi, nici solutii comode, nici leacuri minune, suport la randul meu consecintele....
Chiar si deja bine-cunoscutul bunic fumator, bautor de rachiu, mare iubitor de fripturi si produse lactate, care a trait peste 90 de ani si a murit in liniste, perfect sanatos in propriul pat, nu face de fapt decat sa confirme corectitudinea teoriilor medicinei holistice. Caci BUNICUL (intr-un fel, bunicul nostru, al tuturor), a trait cu totul altfel decat traim noi astazi, in cu totul alt mediu de viata. El a mai baut inca apa curata si vie de izvor, a respirat aer curat si pur, a trait in armonie cu natura inconjuratoare, in pace cu sine insusi si cu ceilalti oameni, a muncit cu drag in bataia soarelui, a vantului si a ploii. Carnea pe care a mancat-o provenea de la animalele crescute in propria batatura, hranite cu hrana corespunzatoare speciei lor. Laptele si produsele lactate erau consumate in cea mai mare parte in stare cruda. Vinul baut era facut fara niciun fel de chimicale de el insusi, din strugurii adunatii din butasul de langa casa, de cele mai multe ori insirat de-al lungul pridvorului.  Bunicul nici nu a cunoscut cuvantul stress si nici s-a lasat presat de timp. In afara de cateva nunti si botezuri pe an, nu a facut din noapte zi. Cat despre vaccinuri, medicamente, operatii si alte lucruri similare nici nu mai este cazul sa vorbesc (mai mult despre nevasta bunicului, bunica noastra colectiva, la Cristela Georgescu).
Desigur ca medicina alopata ofera o explicatie mult mai comoda si mai usor de acceptat. Caci daca pornim de la ideea ca in primul rand genele sunt hotaratoare pentru starea noastra de sanatate si pentru durata vietii noastre (desi astazi nici macar teoria aceasta nu mai sta in picioare - multi cercetatori si oameni de stiinta, cum ar fi de exemplu Bruce Lipton, demonstreaza clar ca genele pot fi modificate, in primul rand de propriile ganduri!!), atunci ne putem incrucisa linistiti mainile pe piept si putem motai si vegeta mai departe in fata televizorului. Sau acceptam solutia si mai simpla si ne dam pe mainile chirurgilor: sa ne aranjeze ei din punct de vedere estetic, astfel incat macar fizic sa nu ne mai aratam varsta. Definitiv, eu nu scriu pentru acesti oameni, carora le doresc din inima multa sanatate, ci pentru oamenii care sunt hotarati sa-si reia responsabilitatea  pentru sanatatea lor in propriile maini.

Manfred Bruer a adunat de-a lungul si de-a latul lumii nenumarate date despre longevivi. A cautat informatii cat mai variate si mai complexe si a  reusit sa condenseze munca multor medicii si oameni de stiinta. Pe coperta cartii sale, este trecut si omul caruia ii este dedicat un intrag capitol al cartii: Wilhelm Fiebiger (nascut in 1917), care desi a trait cel de-al doilea razboi mondial direct pe front, ca soldat, dupa o copilarie dificila, marcata de lipsuri, boala si suferinta, a reusit sa descopere "secretul" tineretii fara batarnete. Nu, domnul Fiebiger nici nu ia vreun medicament, nici nu cunoaste vreun leac minune, nici nu si-a operat ridurile. Solutia sa este cu totul alta: duce doar o viata simpla si modesta, in deplina armonie cu natura. Motto-ul vietii sale: "Eu sunt in Dumnezeu si Dumnezeu este in mine". Pe langa hrana vegana, in cea mai mare parte cruda, pace sufleteasca si procupari mentale, domnul Fiebiger este convins si de importanta miscarii: in afara de munca fizica in gradina sa, practica si programul "5Tibetani" si sta de 3 ori pe zi in cap - o demonstratie live poate fi vazuta in  aceasta emisiune.  In cadrul congresului, este organizata si o vizita in gradina domnului Fiebiger - pe 3000 m² si-a creat propriul paradis: cu pomii fructiferi (el reuseste sa cultive chiar si smochini, desi clima germana nu le este deloc favorabila), legumele si toate plantele din flora spontana care ii sunt necesare pentru hrana sa zilnica.

Programul congresului este foarte bun, i-as mai aminti pe scurt numai pe profesorul Leitzmann (un corifeu al alimentatiei vegane/vegetariene - a fost ani de zile conducatorul Institutului pentru Nutritie din cadrul Universitatii Justus-Liebig Gieße, este continuatorul lucrarii prof. Kollath) si pe Elke Neu, proprietara unei pensiuni in care este oferita bolnavilor numai hrana vie, si care va prezenta chiar cativa fosti bolnavi (toti suferinzi de boli grave!), vindecati numai cu ajutorul hranei vii.

Adevarul este dupa mine clar si indiscutabil: fiecare om hotaraste singur cum traieste, cum imbatraneste si cum moare. Fiecare isi cauta modele de viata si fiecare decide cui ii da crezare - nimic nu ii este impus nimanui! 

De aceea, eu nu pot incheia postarea despre batranete, fara a o aminti si pe iubita mea Barbara Rütting, pentru mine, un mare exemplu de viata. Imi place foarte mult expresia englezeasca "to grow old gracefully". Din pacate, in ziua de azi, foarte putini oameni mai reusesc sa "traduca in viata" aceste vorbe. Barbara Rütting, fosta actrita, militanta pentru o viata ecologica in armonie cu natura si cu toate creaturile acestei lumi, este una dintre persoanele pe care le admir eu tare mult, nu in ultimul rand pentru felul in care a stiut sa imbatraneasca si sa treaca prin viata: http://hrana-vie.blogspot.be/2011/04/femei-cu-adevarat-frumoase.html.
Si cel mai frumos text despre tinerete si batranete:

Esti la fel de tanar ca increderea ta
 - Samuel Ullman  ( 13. April 1840 - † 21. März 1924) -

"Tineretea nu este o etapa de viața, ci este o stare de spirit. Este impulsul vointei, vivacitatea imaginatiei, victoria curajului in fata lasitatii, triumful aventurii asupra inertiei umane.
Nimeni nu imbtaraneste pentru ca a trait un anumit numra de ani. Un om devine batran cand isi ia ramas bun de la idealurile sale. De-a lungul anilor, pielea se rideaza; prin pierderea entuziasmului, se rideaza sufletul. Grijile, indoiala, lipsa de incredere, teama si disperarea sunt adevaratii ani lungi din viata unui om, care pleaca capul spre pamant si tarasc sufletul prin praf.
Nu conteaza daca un om are 17 sau 70 de ani, in inima fiecaruia traiesc dorul de minunea vietii, uimirea la   vederea stelelor milenare si a lucrurilor si gandurilor eterne, asumarea riscului, entuziasmul copilaresc  nesatios pentru ceea ce va aduce ziua de maine, bucuria exuberanta si pofta de viata.
Esti la fel de tanar ca increderea ta in viata si la fel de batran ca indoiala ta, la fel de tanar ca speranta ta, si la fel de batran ca deznadejdea ta. Atata timp cat mesajul frumusetii, maretiei si bucuriei lumii ajunge la inima ta, atata timp esti tanar. Numai atunci cand aripile iti atrana si inima iti este acoperita de zapezile pesimismului si de gheata cinismului, numai atunci esti cu adevarat batran!
"


Voi fi si eu prezenta, ma puteti gasi la standul Aliantei pentru Sanatate ( Bund für Gesundheit ). Va astept cu drag!

miercuri, 8 aprilie 2015

In cautarea paradisului pierdut - un altfel de seminar despre viata in armonie cu natura

In cautarea paradisului pierdut 
 Un seminar despre viata in armonie cu natura 
- cu Mihaela Walter, consultant de vindecare pentru 
o sanatate holistica, Mirela si Mia, practicante raw food - 
- Viscri, iunie-iulie 2015 -

 

Luni 29.06.2015 sau vineri 03.07.2015

- de la ora 14.00, sosirea, inregistrarea si cazarea participantilor.
- ora 15.00, deschiderea seminarului. Seminarul va incepe cu adunarea   tuturor participantilor in sala de mese pentru a ne cunoaste. Incepem seria de discutii legate de o viata naturala in deplina armonie cu natura. Deschiderea va fi celebrata cu un smoothie de fructe si plante din flora spontana preparat de Mirela din Medias, zana buna a bucatariei fara foc. La una dintre serii, Mirela va fi ajutata si de Mia, unul dintre  "copiii de suflet" ai doamnei Elena Nita Ibrian. Caci intregul seminar va fi inchinat doamnei Elena Nita Ibrian si domnului Franz Konz.
- de la ora 16.00, iesire  in gradina pensinii pentru invatarea recunoasterii si culegerii plantelor din flora spontana.
- ora 17.30, pregatirea mesei de seara impreuna cu Mirela, dupa regulile bucatariei fara foc. La cina se vor servi: creme-paste si sosuri din seminte/nuci, avocado/salata din plantele adunate in gradina pensiunii.
- ora 18.30, cina.
- ora 19.30, o runda de discutii incheiata cu muzica (cine stie sa cante la un instrument si poseda un instrument care poate fi adus la Viscri, este rugat din suflet sa o faca).
- ora 20.30, incheierea primei zile.

Marti 30.06.2015/sambata 04.07.2015

- ora 7.30, toti participantii care doresc sa faca miscare sunt asteptati in gradina pensiunii pentru cateva exercitii simple de gimnastica in soarele diminetii (participantii sunt rugati sa-si aduca o patura de picnic sau o rogojina).
- ora 8.00, micul dejun - se vor aduna plante din gradina pensiunii din care se va face un smoothie sau se vor consumam ca atare  impreuna cu diferite fructe.
- ora 9.00, excursie cu caruta in afara satului - recunoasterea si culegerea plantelor comestibile sau medicinale din flora spontana.
- ora 12.00, pregatirea mesei de pranz (o supa si un fel de mancare din bucataria fara foc, pregatirea desertului de la ora 15.30); masa de pranz.
- ora 14.00, pauza de pranz.
- ora 15.30, o mica gustare de dupa-amiaza (un desert usor din bucataria fara foc).
- ora 16.00, o plimbare pana la cetate pentru recunoasterea plantelor care cresc in imediata apropiere a asezarilor omenesti.
- ora 17.30, pregatirea mesei de seara.
- ora 18.30, cina.
- ora 19.30, o noua runda de discutii legate de viata si alimentatia naturala si muzica.
- ora 20.30, incheierea zilei.

Miercuri 01.07.2015/duminica 05.04.2015

- ora 7.30, ca si in ziua precedenta, miscare pentru toti participantii care doresc sa faca gimnastica de dimineata in gradina pensiunii.
- ora 8.00, micul dejun - se vor aduna plante din gradina pensiunii din care se va face un smoothie sau se vor consumam ca atare  impreuna cu diferite fructe.
- ora 9.00, o scurta drumetie pana la caramidaria din Viscri. Atelier de lucrat in lut cu Gheorghita si Dorina.
- ora 12.00, adunarea tuturor participantilor in gradina sau in sala de mese pentru a ne lua ramas bun, pranzul si inchiderea seminarului.

Pretul total al seminarului (2 nopti cazare la pensiunea Viscri 125, toate mesele, toate activitatile din program):
- pentru seria 29 iunie -1 iulie (luni-marti-miercuri):
- 170 €/pers. in camera dubla;
- 195€ /pers. in regim single;
- pentru seria 3 iulie - 5 iulie (vineri-sambata-duminica):
- 180 €/pers. in camera dubla;
- 215€ /pers. in regim single;
Informatii practice: nu exista transport in comun de la gara din Rupea pana in sat. Ar fi bine, daca cei care nu pot veni cu masina personala s-ar cupla cu cei care vor veni cu masina (Raluca va poate ajuta sa fiti pusi in legatura - va exista de asemenea si o lista de distributie a mail-urilor, astfel incat sa fim permanent cu totii in legatura). De la gara din Rupea, participantii pot fi adusi pana la Viscri cu o masina (din pacate si transportul de la Rupea Gara la Viscri este destul de scump - aproximativ 80 lei -  pentru ca drumurile sunt foarte proaste iar masinile se strica foarte des). Ar fi deci bine ca si pentru acest drum sa se cupleze mai multi participanti pentru a scadea costul.
Pentru inscrieri, plata si informatii referitoare la cazare,  va puteti adresa Ralucai Grigore, contact@viscri125.ro, telefon: +40 741 411 490
 Pentru informatii suplimentare referitoare la desfasurarea seminarului, puteti lasa un comentariu aici pe blog sau trimiteti un e-mail la: hranaviero@googlemail.com.